Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru inventariere

INVENTARI├ü, inventariez, vb. I. Tranz. A face, a ├«ntocmi un inventar; a ├«nregistra, a trece ├«n inventar; a inventoria. [Pr.: -ri-a] ÔÇô Din it. inventariare.
INVENTARI├ëRE, inventarieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a inventaria ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] ÔÇô V. inventaria.
INVENTARI├ü, inventariez, vb. I. Tranz. A face, a ├«ntocmi un inventar; a ├«nregistra, a trece ├«n inventar; a inventoria. [Pr.: -ri-a] ÔÇô Din it. inventariare.
INVENTARI├ëRE, inventarieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a inventaria ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] ÔÇô V. inventaria.
INVENTARI├ü, inventariez, vb. I. Tranz. (Cu privire la bunuri) A ├«nregistra ├«n inventar indic├«nd ╚Öi valoarea obiectelor ├«nregistrate. (Refl. pas.) O dat─â cu ├«ncheierea bilan╚Ťului unei ├«ntreprinderi comerciale, se inventariaz─â ╚Öi m─ârfurile nev├«ndute, aflate ├«n magazie. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ri-a.
INVENTARI├ëRE, inventarieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a inventaria; ├«nregistrare a unor bunuri ├«n inventar ╚Öi evaluarea lor. Dac─â s-a f─âcut o inventariere de un alt organ al statului sau de administratorul de cl─âdire, notarul de stat certific─â acest inventar. B. O. 1953, 5. Aceea╚Öi con╚Ötiinciozitate ├«l ├«ndeamn─â s─â porneasc─â la inventarierea tuturor operelor din bibliotec─â. C─éLINESCU, E. 248. ÔŚŐ Fig. Analiza mo╚Ötenirii literare a trecutului nu poate ├«nsemna, ├«n nici un caz, o inventariere mecanic─â a fenomenului literar. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 3/1. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ri-e-.
inventari├í (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 inventari├íz─â, 1 pl. inventari├ęm (-ri-em); conj. prez. 3 s─â inventari├ęze; ger. inventari├şnd (-ri-ind)
inventari├ęre (-ri-e-) s. f., g.-d. art. inventari├ęrii; pl. inventari├ęri
inventari├í vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. inventari├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. inventari├íz─â, 1 pl. inventari├ęm (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. inventari├ęze; ger. inventari├şnd (sil. -ri-ind)
inventari├ęre s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. inventari├ęrii; pl. inventari├ęri
INVENTARIÁ vb. a înregistra, (înv.) a catagrafia, a registra, a scrie. (A ~ bunuri materiale.)
INVENTARIÁ vb. I. tr. A înscrie în inventar bunuri, lucruri etc. evaluând obiectele înscrise. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. inventarier].
INVENTARI├ëRE s.f. Opera╚Ťia de ├«ntocmire a unui inventar. [Pron. -ri-e-. / < inventaria].
INVENTARIÁ vb. tr. a înscrie în inventar bunuri, lucruri etc., evaluând obiectele înscrise. (< it. inventariare)
A INVENTARI├ü ~├ęz tranz. (bunuri materiale) A ├«nregistra ├«n inventar. [Sil. -ri-a] / Din inventar
*inventari├ęz v. tr. (d. inventari┼ş; it. inventariare; fr. -torier). Fac un inventari┼ş.
INVENTARIA vb. a înregistra, (înv.) a catagrafia, a registra, a scrie. (A ~ bunuri materiale.)

Inventariere dex online | sinonim

Inventariere definitie

Intrare: inventaria
inventaria verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ri-a
Intrare: inventariere
inventariere substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e-