Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

33 defini╚Ťii pentru inventare

INVENT├ü, inventez, vb. I. Tranz. 1. A crea, a realiza ceva nou care nu a existat p├ón─â atunci, a imagina pentru prima dat─â; a face o descoperire tehnic─â. 2. A prezenta drept adev─ârate lucruri imaginare, care nu exist─â, neadev─ârate; a scorni, a n─âscoci; p. ext. a min╚Ťi. [Prez. ind.; ╚Öi: inv├ęnt] ÔÇô Din fr. inventer.
INVENT├üR, inventare, s. n. List─â, catalog, registru, document ├«n care sunt enumerate (╚Öi descrise cantitativ ╚Öi valoric) toate bunurile care se afl─â, la un moment dat, ├«ntr-o gospod─ârie, ├«ntr-o institu╚Ťie, ├«ntr-un magazin etc.; p. ext. totalitatea acestor bunuri. ÔŚŐ Inventar viu = totalitatea vitelor ╚Öi p─âs─ârilor dintr-o gospod─ârie. Inventar mort = totalitatea uneltelor, a ma╚Öinilor, a mijloacelor de transport apar╚Ťin├ónd unei gospod─ârii sau ├«ntreprinderi. Loc. vb. A face inventarul = a inventaria. ÔÖŽ P. gener. List─â exact─â, am─ânun╚Ťit─â; ├«n╚Öirare, enumerare (a unor fapte, a unor ├«nt├ómpl─âri etc.). ÔÇô Din fr. inventaire, lat. inventarium.
INVENT├üRE, invent─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a inventa ╚Öi rezultatul ei; n─âscocire, scornire. ÔÇô V. inventa.
INVENT├ü, inventez, vb. I. Tranz. 1. A crea, a n─âscoci ceva nou care nu a existat p├ón─â atunci, a imagina pentru prima dat─â; a face o descoperire tehnic─â. 2. A prezenta drept adev─ârate lucruri imaginare, care nu exist─â, neadev─ârate; a scorni, a n─âscoci; p. ext. a min╚Ťi. ÔÇô Din fr. inventer.
INVENT├üR, inventare, s. n. List─â, catalog, registru, document ├«n care sunt enumerate (╚Öi descrise cantitativ ╚Öi valoric) toate bunurile care se afl─â ├«ntr-o gospod─ârie, ├«ntr-o institu╚Ťie, ├«ntr-un magazin etc.; p. ext. totalitatea acestor bunuri. ÔŚŐ Inventar viu = totalitatea vitelor ╚Öi p─âs─ârilor dintr-o gospod─ârie. Inventar mort = totalitatea uneltelor, a ma╚Öinilor, a mijloacelor de transport apar╚Ťin├ónd unei gospod─ârii sau ├«ntreprinderi. ÔŚŐ Loc. vb. A face inventarul = a inventaria. ÔÖŽ P. gener. List─â exact─â, am─ânun╚Ťit─â; ├«n╚Öirare, enumerare (a unor fapte, a unor ├«nt├ómpl─âri etc.). ÔÇô Din fr. inventaire, lat. inventarium.
INVENT├üRE, invent─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a inventa ╚Öi rezultatul ei; n─âscocire, scornire. ÔÇô V. inventa.
INVENT├ü, inventez ╚Öi inv├ęnt, vb. I. Tranz. 1. A imagina, a face, a crea, a construi ceva nou, care nu exista p├«n─â atunci; a n─âscoci. V. descoperi. Praful de pu╚Öc─â a fost inventat de chinezi. Ôľş Fiecare invent─â o etimologie ╚Öi o tecnologie proprie a sa. NEGRUZZI, S. I 347. 2. A scorni lucruri ├«nchipuite, inexistente, neadev─ârate; p. ext. a min╚Ťi. ├Äntreaga ├«nt├«mplare a fost inventat─â de r─âuvoitori.
INVENT├üR, inventare, s. n. List─â, catalog, registru cuprinz├«nd ├«nsemnarea tuturor obiectelor care alc─âtuiesc averea unei gospod─ârii, institu╚Ťii, ├«ntreprinderi etc.; p. ext. totalitatea acestor obiecte. Inventarul va cuprinde enumerarea, descrierea ╚Öi pre╚Ťuirea provizorie a bunurilor, la nevoie put├«ndu-se cere pentru pre╚Ťuire p─ârerea unui expert. B. O. 1953, 4. S─â constate dac─â nimeni... n-a ├«nstr─âinat ceva din inventar. C. PETRESCU, C. V. 50. ÔŚŐ Inventar viu = totalitatea vitelor ╚Öi a p─âs─ârilor dintr-o gospod─ârie. Inventar mort = totalitatea uneltelor, a ma╚Öinilor, a mijloacelor de transport apar╚Ťin├«nd unei gospod─ârii sau ├«ntreprinderi. Inventar agricol v. agricol. Beneficiu de inventar v. beneficiu. ÔŚŐ Expr. A face inventarul (unui magazin) = a ├«nscrie ╚Öi evalua toate m─ârfurile dintr-un magazin. ÔÖŽ Fig. List─â exact─â, analiz─â am─ânun╚Ťit─â. Dac─â vom face ast─âzi inventarul substan╚Ťial ╚Öi explicit al pericolelor de traduc╚Ťiune, credem c─â astfel ne vom fi ├«ndeplinit cu totul datoria noastr─â pentru viitor. ODOBESCU, S. II 362. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) invent├íriu, inventarii (NEGRUZZI, S. I 10), s. n.
INVENT├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a inventa. ├Än treizeci de ani, Puterea Sovietic─â a adunat aici peste 20 milioane de volume ╚Öi bro╚Öuri, tip─ârite de-a lungul sutelor de ani de la inventarea tiparului ╚Öi p├«n─â ast─âzi. STANCU, U.R.S.S. 28.
invent├í (a ~) vb., ind. prez. 3 invente├íz─â / inv├ęnt─â
inventár s. n., pl. inventáre
inventáre s. f., g.-d. art. inventắrii; pl. inventắri
invent├í vb., ind. prez. 1 sg. invent├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. invente├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. invent├ęze
inventár s. n., pl. inventáre
inventáre s. f., g.-d. art. inventării; pl. inventări
INVENTÁ vb. 1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gândi, a imagina, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 2. v. scorni.
INVENTÁR s. 1. listă, (înv.) catagrafie, sumar. (Un ~ de bunuri.) 2. (fam.) zestre. (~ al unei întreprinderi.)
INVENTÁRE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, născocire, plănuire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. și pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de...) 2. v. scornire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.)
INVENT├ü vb. I. tr. 1. A g─âsi, a crea, a imagina ceva nou; a n─âscoci. 2. A scorni (minciuni, ├«nchipuiri); (p. ext.) a min╚Ťi. [P.i. -tez ╚Öi inv├ęnt, 3,6 -teaz─â. / < fr. inventer, it. inventare].
INVENT├üR s.n. List─â, registru etc. cuprinz├ónd toate lucrurile care constituie averea unei gospod─ârii, a unei institu╚Ťii etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. ÔŚŐ A face inventarul = a inventaria. ÔÖŽ (Fig.) List─â exact─â, am─ânun╚Ťit─â; ├«n╚Öirare, enumerare (a unor fapte etc.). [< fr. inventaire, cf. lat. inventarium].
INVENT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a inventa. [< inventa].
INVENT├ü vb. tr. 1. a g─âsi, a crea, a imagina ceva nou; a n─âscoci. 2. a scorni (minciuni, ├«nchipuiri); (p. ext.) a min╚Ťi. (< fr. inventer)
INVENT├üR s. n. 1. list─â, registru etc. cuprinz├ónd lucrurile care constituie averea unei gospod─ârii, institu╚Ťii etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. 2. (fig.) list─â exact─â, am─ânun╚Ťit─â; ├«n╚Öirare, enumerare (a unor fapte etc.). 3. totalitatea unit─â╚Ťilor care constituie o parte de vorbire, o clas─â ori o specie lexical─â sau gramatical─â. (< fr. inventaire, lat. inventarium)
A INVENT├ü ~├ęz tranz. 1) A descoperi prin munc─â creatoare; a n─âscoci; a scorni; a izvodi. 2) A crea ├«n imagina╚Ťie ├«n mod arbitrar; a izvodi; a n─âscoci; a ticlui; a broda; a fabrica. /<fr. inventer
INVENT├üR ~e n. Document ├«n care sunt trecute ╚Öi evaluate, sub aspect cantitativ ╚Öi valoric, toate mijloacele de care dispune la un anumit moment o persoan─â fizic─â sau juridic─â. ÔŚŐ ~ gospod─âresc totalitate a valorilor materiale aflate ├«n gospod─âria unei ├«ntreprinderi, a unei institu╚Ťii sau a unei organiza╚Ťii. /<fr. inventaire, lat. inventarium
inventà v. 1. a afla cel dintâiu, a descoperi: a inventa o mașină; 2. fig. a plăsmui: a inventa calomnii.
inventar n. 1. descriere am─ânun╚Ťit─â a averii sau a titlurilor unei persoane ╚Öi ├«n genere a tuturor obiectelor afl─âtoare ├«ntrÔÇÖo cas─â; 2. evaluare scris─â a m─ârfurilor ╚Öi a valorilor, unui comerciant. V. beneficiu.
*invent├ír n., pl. e, ╚Öi ri┼ş n. (lat. inventarium, d. in-vehire, -ventum, a g─âsi, a descoperi). Descriere am─ânun╚Ťit─â a une─ş aver─ş (mobile, alte ob─şecte, titlur─ş, h├«rti─ş ╚Ö. a.): inventariu une─ş succesiun─ş. Evaluare scris─â a m─ârfurilor ╚Öi altor valor─ş dintrÔÇÖo pr─âv─âlie pentru constatarea c├«╚Ötigulu─ş ╚Öi perderi─ş: negustoru e obligat s─â-╚Ö─ş fac─â inventaru cel pu╚Ťin o dat─â pe an. Instrumentar: inventar agricol. Benefici┼ş de inventar, facultate pe care o are un mo╚Ötenitor de a nu pl─âti datoriile succesiuni─ş de c├«t p├«n─â la concuren╚Ťa valori─ş bunurilor pe care urmeaz─â s─â le primeasc─â. Fig. Supt benefici┼ş de inventar, cu rezerva de a verifica.
*invent├ęz v. tr. (fr. inventer, d. lat. in-venire, -ventum, a g─âsi, a descoperi. V. vin 2). Scornesc, n─âscocesc, imaginez e┼ş cel dint├«─ş ceva: Gutemberg a inventat tipografia. Fig. A inventa o calomnie.
INVENTA vb. 1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a g─âsi, a g├«ndi, a imagina, a n─âscoci, a pl─ânui, a pl─âsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (├«nv. ╚Öi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a ├«nchipui, (reg.) a tocmi, (├«nv.) a unelti, (fig.) a na╚Öte, a urzi, a z─âmisli. (A ~ un nou sistem de...) 2. a n─âscoci, a pl─âsmui, a scorni, a ticlui, (pop.) a scoate, a st├«rni, (reg.) a scornoci, (├«nv.) a b─âsni, (fig.) a ╚Ťese, a urzi, (fig. rar) a t─âia, (fig. ├«nv.) a ascu╚Ťi. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.)
INVENTAR s. 1. listă, (înv.) catagrafie, sumar. (Un ~ de bunuri.) 2. (fam.) zestre. (~ al unei întreprinderi.)
INVENTARE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, născocire, plănuire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. și pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de...) 2. născocire, plăsmuire, scornire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.)
inventar, inventare s. n. (intl.) 1. furt. 2. arestare. 3. anchet─â.

Inventare dex online | sinonim

Inventare definitie

Intrare: inventa
inventa 1 inventez verb grupa I conjugarea a II-a
inventa 1 invent verb grupa I conjugarea I
Intrare: inventare
inventare substantiv feminin
Intrare: inventar
inventar substantiv neutru