Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru inventar

INVENT├üR, inventare, s. n. List─â, catalog, registru, document ├«n care sunt enumerate (╚Öi descrise cantitativ ╚Öi valoric) toate bunurile care se afl─â, la un moment dat, ├«ntr-o gospod─ârie, ├«ntr-o institu╚Ťie, ├«ntr-un magazin etc.; p. ext. totalitatea acestor bunuri. ÔŚŐ Inventar viu = totalitatea vitelor ╚Öi p─âs─ârilor dintr-o gospod─ârie. Inventar mort = totalitatea uneltelor, a ma╚Öinilor, a mijloacelor de transport apar╚Ťin├ónd unei gospod─ârii sau ├«ntreprinderi. Loc. vb. A face inventarul = a inventaria. ÔÖŽ P. gener. List─â exact─â, am─ânun╚Ťit─â; ├«n╚Öirare, enumerare (a unor fapte, a unor ├«nt├ómpl─âri etc.). ÔÇô Din fr. inventaire, lat. inventarium.
INVENT├üR, inventare, s. n. List─â, catalog, registru, document ├«n care sunt enumerate (╚Öi descrise cantitativ ╚Öi valoric) toate bunurile care se afl─â ├«ntr-o gospod─ârie, ├«ntr-o institu╚Ťie, ├«ntr-un magazin etc.; p. ext. totalitatea acestor bunuri. ÔŚŐ Inventar viu = totalitatea vitelor ╚Öi p─âs─ârilor dintr-o gospod─ârie. Inventar mort = totalitatea uneltelor, a ma╚Öinilor, a mijloacelor de transport apar╚Ťin├ónd unei gospod─ârii sau ├«ntreprinderi. ÔŚŐ Loc. vb. A face inventarul = a inventaria. ÔÖŽ P. gener. List─â exact─â, am─ânun╚Ťit─â; ├«n╚Öirare, enumerare (a unor fapte, a unor ├«nt├ómpl─âri etc.). ÔÇô Din fr. inventaire, lat. inventarium.
INVENT├üR, inventare, s. n. List─â, catalog, registru cuprinz├«nd ├«nsemnarea tuturor obiectelor care alc─âtuiesc averea unei gospod─ârii, institu╚Ťii, ├«ntreprinderi etc.; p. ext. totalitatea acestor obiecte. Inventarul va cuprinde enumerarea, descrierea ╚Öi pre╚Ťuirea provizorie a bunurilor, la nevoie put├«ndu-se cere pentru pre╚Ťuire p─ârerea unui expert. B. O. 1953, 4. S─â constate dac─â nimeni... n-a ├«nstr─âinat ceva din inventar. C. PETRESCU, C. V. 50. ÔŚŐ Inventar viu = totalitatea vitelor ╚Öi a p─âs─ârilor dintr-o gospod─ârie. Inventar mort = totalitatea uneltelor, a ma╚Öinilor, a mijloacelor de transport apar╚Ťin├«nd unei gospod─ârii sau ├«ntreprinderi. Inventar agricol v. agricol. Beneficiu de inventar v. beneficiu. ÔŚŐ Expr. A face inventarul (unui magazin) = a ├«nscrie ╚Öi evalua toate m─ârfurile dintr-un magazin. ÔÖŽ Fig. List─â exact─â, analiz─â am─ânun╚Ťit─â. Dac─â vom face ast─âzi inventarul substan╚Ťial ╚Öi explicit al pericolelor de traduc╚Ťiune, credem c─â astfel ne vom fi ├«ndeplinit cu totul datoria noastr─â pentru viitor. ODOBESCU, S. II 362. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) invent├íriu, inventarii (NEGRUZZI, S. I 10), s. n.
inventár s. n., pl. inventáre
inventár s. n., pl. inventáre
INVENTÁR s. 1. listă, (înv.) catagrafie, sumar. (Un ~ de bunuri.) 2. (fam.) zestre. (~ al unei întreprinderi.)
INVENT├üR s.n. List─â, registru etc. cuprinz├ónd toate lucrurile care constituie averea unei gospod─ârii, a unei institu╚Ťii etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. ÔŚŐ A face inventarul = a inventaria. ÔÖŽ (Fig.) List─â exact─â, am─ânun╚Ťit─â; ├«n╚Öirare, enumerare (a unor fapte etc.). [< fr. inventaire, cf. lat. inventarium].
INVENT├üR s. n. 1. list─â, registru etc. cuprinz├ónd lucrurile care constituie averea unei gospod─ârii, institu╚Ťii etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. 2. (fig.) list─â exact─â, am─ânun╚Ťit─â; ├«n╚Öirare, enumerare (a unor fapte etc.). 3. totalitatea unit─â╚Ťilor care constituie o parte de vorbire, o clas─â ori o specie lexical─â sau gramatical─â. (< fr. inventaire, lat. inventarium)
INVENT├üR ~e n. Document ├«n care sunt trecute ╚Öi evaluate, sub aspect cantitativ ╚Öi valoric, toate mijloacele de care dispune la un anumit moment o persoan─â fizic─â sau juridic─â. ÔŚŐ ~ gospod─âresc totalitate a valorilor materiale aflate ├«n gospod─âria unei ├«ntreprinderi, a unei institu╚Ťii sau a unei organiza╚Ťii. /<fr. inventaire, lat. inventarium
inventar n. 1. descriere am─ânun╚Ťit─â a averii sau a titlurilor unei persoane ╚Öi ├«n genere a tuturor obiectelor afl─âtoare ├«ntrÔÇÖo cas─â; 2. evaluare scris─â a m─ârfurilor ╚Öi a valorilor, unui comerciant. V. beneficiu.
*invent├ír n., pl. e, ╚Öi ri┼ş n. (lat. inventarium, d. in-vehire, -ventum, a g─âsi, a descoperi). Descriere am─ânun╚Ťit─â a une─ş aver─ş (mobile, alte ob─şecte, titlur─ş, h├«rti─ş ╚Ö. a.): inventariu une─ş succesiun─ş. Evaluare scris─â a m─ârfurilor ╚Öi altor valor─ş dintrÔÇÖo pr─âv─âlie pentru constatarea c├«╚Ötigulu─ş ╚Öi perderi─ş: negustoru e obligat s─â-╚Ö─ş fac─â inventaru cel pu╚Ťin o dat─â pe an. Instrumentar: inventar agricol. Benefici┼ş de inventar, facultate pe care o are un mo╚Ötenitor de a nu pl─âti datoriile succesiuni─ş de c├«t p├«n─â la concuren╚Ťa valori─ş bunurilor pe care urmeaz─â s─â le primeasc─â. Fig. Supt benefici┼ş de inventar, cu rezerva de a verifica.
INVENTAR s. 1. listă, (înv.) catagrafie, sumar. (Un ~ de bunuri.) 2. (fam.) zestre. (~ al unei întreprinderi.)
inventar, inventare s. n. (intl.) 1. furt. 2. arestare. 3. anchet─â.

Inventar dex online | sinonim

Inventar definitie

Intrare: inventar
inventar substantiv neutru