Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru inven╚Ťie

INV├ëN╚ÜIE, inven╚Ťii, s. f. 1. Rezolvare sau realizare tehnic─â dintr-un domeniu al cunoa╚Öterii care prezint─â noutate ╚Öi progres fa╚Ť─â de stadiul cunoscut p├ón─â atunci; (concr.) obiect, sistem tehnic etc. inventat. 2. Afirma╚Ťie care sus╚Ťine ca adev─ârate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase; p. ext. minciun─â. 3. C─âutarea ╚Öi alegerea ideilor ╚Öi argumentelor adecvate ├«ntr-un discurs sau a ideilor ╚Öi temelor corespunz─âtoare ├«ntr-o crea╚Ťie artistic─â. 4. (Muz.; ├«n forma inven╚Ťiune) Mic─â pies─â muzical─â ├«n stil contrapunctic, imitativ, specific─â barocului. [Var.: inven╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. invention, lat. inventio, -onis.
INVEN╚ÜI├ÜNE s. f. v. inven╚Ťie.
INV├ëN╚ÜIE, inven╚Ťii, s. f. 1. Rezolvare sau realizare tehnic─â dintr-un domeniu al cunoa╚Öterii care prezint─â noutate ╚Öi progres fa╚Ť─â de stadiul cunoscut p├ón─â atunci. 2. Afirma╚Ťie care sus╚Ťine ca adev─ârate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase; p. ext. minciun─â. 3. C─âutarea ╚Öi alegerea ideilor ╚Öi argumentelor adecvate ├«ntr-un discurs sau a ideilor ╚Öi temelor corespunz─âtoare ├«ntr-o crea╚Ťie artistic─â. 4. (Muz.; ├«n forma inven╚Ťiune) Mic─â pies─â muzical─â ├«n stil contrapunctic, imitativ, specific─â barocului. [Var.: inven╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. invention, lat. inventio, -onis.
INVEN╚ÜI├ÜNE s. f. v. inven╚Ťie.
INV├ëN╚ÜIE, inven╚Ťii, s. f. 1. Realizare a unui nou sistem tehnic (aparat, ma╚Öin─â etc.), a unui nou procedeu de ob╚Ťinere a unui material etc.; (concretizat) aparat, ma╚Öin─â inventat─â. Marele ├«nv─â╚Ťat rus A. S. Popov a d─âruit omenirii una din inven╚Ťiile cele mai de seam─â ale zilelor noastre, radioul. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 343, 2/1. 2. Pl─âsmuire, neadev─âr, minciun─â. 3. G─âsirea temelor ╚Öi formelor expresive celor mai potrivite ├«ntr-o crea╚Ťie artistic─â. Imagina╚Ťia creatoare, inven╚Ťia artistic─â e la fel de valabil─â ├«n muzic─â ca ╚Öi ├«n celelalte arte. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 3/2. [Victor Hugo] e ├«mbel╚Öugat ca nimeni altul ├«n inven╚Ťia verbal─â. SADOVEANU, E. 225. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) inven╚Ťi├║ne (pronun╚Ťat -╚Ťi-u-) (ODOBESCU, S. II 107) s. f.
INVEN╚ÜI├ÜNE s. f. v. inven╚Ťie.
inv├ęn╚Ťie (descoperire, minciun─â) (-╚Ťi-e) s. f., art. inv├ęn╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. inv├ęn╚Ťiei; pl. inv├ęn╚Ťii, art. inv├ęn╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
inven╚Ťi├║ne (pies─â muzical─â) (-╚Ťi-u-) s. f., g.-d. art. inven╚Ťi├║nii; pl. inven╚Ťi├║ni
inv├ęn╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. inv├ęn╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. inv├ęn╚Ťiei; pl. inv├ęn╚Ťii, art. inv├ęn╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
inven╚Ťi├║ne (muz.) s. f. (sil. -╚Ťi-u-), g.-d. art. inven╚Ťi├║nii; pl. inven╚Ťi├║ni
INV├ëN╚ÜIE s. 1. v. imagina╚Ťie. 2. v. fantezie. 3. crea╚Ťie, n─âscocire, pl─âsmuire, scornitur─â, (pop.) iscodeal─â, iscodenie, iscoditur─â. (O ~ a imagina╚Ťiei sale.) 4. v. minciun─â.
INV├ëN╚ÜIE s.f. 1. Crearea, ├«nf─âptuirea unui nou sistem tehnic, a unui procedeu tehnologic etc.; lucru inventat. 2. Afirmarea unor lucruri ├«nchipuite, neadev─ârate; (p. ext.) n─âscocire, pl─âsmuire; minciun─â. 3. G─âsirea argumentelor ├«ntr-un discurs sau a temelor ╚Öi a formelor celor mai expresive ╚Öi mai potrivite ├«ntr-o crea╚Ťie artistic─â. [Gen. -iei, var. inven╚Ťiune s.f. / cf. lat. inventio, fr. invention].
INVEN╚ÜI├ÜNE s.f. 1. (Muz.) Fantezie, improviza╚Ťie cu caracter polifonic; pies─â instrumental─â, de obicei pentru pian, cuprinz├ónd dou─â sau trei linii melodice, ├«n care se folosesc procedeele polifonice. 2. V. inven╚Ťie. [Pron. -╚Ťi-u-. / cf. it. invenzione, fr. invention].
INV├ëN╚ÜIE s. f. 1. rezolvare creatoare a unei probleme tehnice sau de produc╚Ťie, care prezint─â noutate sau progres ├«n raport cu nivelul cunoscut al tehnicii pe plan mondial. ÔŚŐ lucrul inventat. 2. afirmarea unor lucruri ├«nchipuite, neadev─ârate; (p. ext.) n─âscocire, pl─âsmuire; minciun─â. 3. g─âsirea argumentelor ├«ntr-un discurs sau a temelor ╚Öi formelor celor mai expresive ╚Öi mai potrivite ├«ntr-o crea╚Ťie artistic─â. (< fr. invention, lat. inventio)
INVEN╚ÜI├ÜNE s. f. (muz.) fantezie, improviza╚Ťie cu caracter polifonic; pies─â instrumental─â, cuprinz├ónd dou─â sau trei linii melodice, ├«n care se folosesc procedeele polifonice. (< it. invenzione, fr. invention)
INV├ëN╚ÜIE ~i f. 1) Descoperire realizat─â pentru prima dat─â, constituind un progres ├«ntr-un anumit domeniu (╚Ötiin╚Ť─â, cultur─â, economie etc.). 2) Lucru inventat; noutate ╚Ötiin╚Ťific─â sau tehnic─â. 3) fig. Afirmare a unor lucruri neadev─ârate, imaginate. [G.-D. inven╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. invention, lat. inventio, ~onis
inven╚Ťi(un)e f. 1. facultatea de a inventa; 2. lucru inventat; 3. fig. pl─âsmuire; 4. partea retoricei ce se ocup─â cu cercetarea ╚Öi alegerea probelor discursului.
*inven╚Ťi├║ne f. (lat. in-v├ęntio, -├│nis, V. con-ven╚Ťiune). Ac╚Ťiunea de a inventa: inven╚Ťiunea paratr─âsnetulu─ş e datorit─â lu─ş Franklin. Lucru inventat, scornitur─â: bicicleta e o admirabil─â inven╚Ťiune. Fic╚Ťiune, ├«nchipuire: inven╚Ťiunile poe╚Ťilor. Minciun─â: asta e curat─â inven╚Ťiune. Ret. Partea care cerceteaz─â ╚Öi alege argumentele ╚Öi ideile de care te po╚Ť─ş folosi pentru a trata un sub─şect. ÔÇô ╚śi -├ęn╚Ťie.
INVEN╚ÜIE s. 1. fantezie, imagina╚Ťie, ├«nchipuire. (Are o ~ bogat─â.) 2. fantezie, fic╚Ťiune, imagina╚Ťie, ├«nchipuire, n─âscocire, pl─âsmuire, scorneal─â, scornire. (Produs al ~.) 3. crea╚Ťie, n─âscocire, pl─âsmuire, scornitur─â, (pop.) iscodeal─â, iscodenie, iscoditur─â. (O ~ a imagina╚Ťiei sale.) 4. minciun─â, n─âscoceal─â, n─âscocire, n─âscocitur─â, neadev─âr, palavr─â, pl─âsmuire, poveste, scorneal─â, scornire, scornitur─â, (pop.) iscoditur─â, (├«nv.) basn─â, b─âsnire, (fam.) balivern─â, bra╚Öoav─â, (fam. fig.) basm, gogoa╚Ö─â, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simpl─â ~.)
inven╚Ťiune, ├«n sens restr├óns, form─â* muzical─â ├«n stil contrapunctic* imitativ ce ├«╚Öi are originea ├«n baroc*. ├Än sens larg, invoc├ónd geneza termenului, din a doua jum─âtate a sec. 16 ╚Öi p├ón─â azi, se desprind mai multe semnifica╚Ťii: i. se poate referi la orice fel de pies─â muzical─â care nu poart─â numele specific genului, la piese de genuri diferite, sau la cele care apar╚Ťin unor genuri noi care nu reprezint─â ├«nc─â o categorie aparte. De asemenea sensurile no╚Ťionale ale cuv├óntului i. prezint─â ├«n muzic─â tot dou─â aspecte: cel general, care desemneaz─â inventivitate muzical─â, ╚Öi cel particular, ce indic─â un ├«n╚Ťeles restr├óns de tem─â* cu laten╚Ťe dezvolt─âtoare, capabil─â de a z─âmisli forme muzicale inedite. Aparte, astfel, prin noutatea formei corelat─â cu libertatea ei, conceptul de form─â-principiu (i. ÔÇô ca principiu de compozi╚Ťie, nespecific├óndu-se un anumit tip de form─â). De╚Öi pe plan teoretic se accentueaz─â sensul no╚Ťional cu aspecte diferen╚Ťiate, ├«n care este inclus─â ╚Öi ideea de form─â, istoria muzicii ne-a obi╚Önuit cu sensul de form─â (liber─â) ├«n stil imitativ (la Pietro Ponzio, Dialogo della musica teoretica e pratica, 1592). Mai mult, H.J. Moser inidic─â prin i. o determinare de gen (1, 2) muzical: pentru chanson*-ul de ampl─â dimensiune (Cl. Jannequin) ╚Öi pentru lucr─ârile contrapunctice* care nu sunt fugi* sau canoane (4). Desigur, ├«n practica muzical─â, termenul este str├óns legat de crea╚Ťia lui J.S. Bach (Inven╚Ťiuni la dou─â ╚Öi trei voci, 1720-1723), de╚Öi el a fost utilizat ╚Öi ├«nainte (de pild─â de c─âtre F. a. Bonporti, Inventioni a violino solo, op. 10, 1712-1713?). ├Äns─â termenul cuprinde ├«n crea╚Ťia lui J.S. Bach, at├ót dimensiunea teoretic─â de ars inveniendi, ╚Ötiin╚Ťific fundamentat─â ├«n barocul muzical reprezent├ónd un domeniu ├«n studiul compozi╚Ťiei (2) (D. Dammann), o metod─â de a se ajunge la invetivitatea muzical─â (H.H. Eggebrecht) ╚Öi o posibilitate de ra╚Ťionalizare a procesului creator (├«n opozi╚Ťie cu inspira╚Ťia nepr─âv─âzut─â), c├ót ╚Öi dimensiunea practic─â prin care este creat─â compozi╚Ťia (2) muzical─â ca oper─â de art─â ce a deschis orient─âri estetice noi, ╚Öi ca lucrare capital─â pe plan didactic, reprezent├ónd un model armonico-polifonic (precum Clavecinul bine temperat, 1722), ├«n fixarea ╚Öi afirmarea principiilor tonale; men╚Ťion─âm c─â e╚Öalonarea ini╚Ťial─â a celor 15 inven╚Ťiuni la dou─â voci ╚Öi 15 inven╚Ťiuni la trei voci ÔÇô ascendent─â ╚Öi descendent─â ÔÇô respectiv: Do-re-mi-Fa-Sol-si, Si bemol-La-sol-fa-Mi-Mi bemol-Re-do a fost o reu╚Öit─â practic─â (pedagogic─â) de a prezenta ├«n mod gradat tonalit─â╚Ťile (2) de la cele mai simple la cele complexe, lucru generalizat ├«n Clavecinul bine temperat. Totodat─â, Inven╚Ťiunile lui Bach ├«nseamn─â un pas important ├«n domeniul execu╚Ťiei muzicale constituind una din treptele didactice obligatorii ├«n formarea instrumenti╚Ötilor. ÔÖŽ I. s-a perpetuat p├ón─â ├«n zilele noastre fiind unul din procedeele proprii lucr─ârilor ce nu se vor fi ├«ncadrat ├«n forme sau genuri prestabilite. Astfel forma bi- sau tripartit─â ini╚Ťiat─â de Bach, c├ót ╚Öi stilul contrapunctic imitativ, au primit de-a lungul timpului aspecte noi, invoc├ónd mereu sensul no╚Ťional de inventivitate. M─ârturie stau lucr─ârile semnate de A. Berg, B. Bart├│k, G. Petrassi, E. Pepping, B. Blacher, W. Fortner, Z. Vancea, ╚śt. Niculescu, C.D. Georgescu, M. Moldovan, G. Costinescu, L. Glodeanu ╚Ö.a. O analiz─â remarcabil─â a Inven╚Ťiunilor lui Bach a fost realizat─â de S. Todu╚Ť─â ├«n Formele muzicale ale Barocului ├«n operele lui J.S. Bach., vol. II, Buc., 1973.

Inven╚Ťie dex online | sinonim

Inven╚Ťie definitie

Intrare: inven╚Ťie
inven╚Ťiune substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-u-
inven╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e