invectiva definitie

25 definiții pentru invectiva

INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.
INVECTÍVĂ, invective, s. f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive, în scopuri polemice sau satirice. – Din fr. invective, lat. invectivae.
INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.
INVECTÍVĂ, invective, s. f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive. – Din fr. invective, lat. invectivae.
INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. (Franțuzism rar) A adresa cuiva invective, a ocărî. Toți s-au grăbit a critica... invectivînd pe bietul autor în toate felurile. MACEDONSKI, O. IV 77.
INVECTÍVĂ, invective, s. f. Expresie jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară; injurie. Își aruncară invective și chiar se încăierară. PAS, Z. III 244.
invectivá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 invectiveáză
invectívă s. f., g.-d. art. invectívei; pl. invectíve
invectív adj. m., pl. invectívi; f. sg. invectívă, pl. invectíve
invectivá vb., ind. prez. 1 sg. invectivéz, 3 sg. și pl. invectiveáză
invectívă s. f., g.-d. art. invectívei; pl. invectíve
INVECTIVÁ vb. v. insulta, înjura, jigni, ocărî, ofensa, ultragia.
INVECTÍVĂ s. v. înjurătură, jignire.
INVECTÍV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de invectivă. [Cf. it. invettivo].
INVECTIVÁ vb. I. tr. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [< fr. invectiver].
INVECTÍVĂ s.f. Jignire, ofensă, injurie. [< fr. invective].
INVECTIVÁ vb. tr. a spune invective la adresa cuiva. (< fr. invectiver)
INVECTÍVĂ s. f. 1. vorbă de ocară; injurie, insultă. 2. expresie violentă în unele scrieri literare, cu funcție stilistică sau în scop polemic ori satiric. (< fr. invective, lat. invectivae)
A INVECTIVÁ ~éz tranz. livr. A trata cu invective. /<fr. invectiver
INVECTÍVĂ ~e f. Cuvânt sau expresie violentă, jignitoare (la adresa cuiva). /<fr. invective, lat. invectiva
invectivă f. expresiune injurioasă.
*invectívă f., pl. e (lat. invectiva [adică oratio, cuvîntare], d. in-vehor, mă pornesc contra. V. vehicul, vexez). Discurs violent pornit contra cuĭva: o violentă invectivă contra vițiuluĭ.
*invectivéz v. intr. (d. invectivă; fr. -iver). Arunc invective: a invectiva contra vițiuluĭ. V. tr. Ocărăsc în public: a invectiva pe cineva.
invectiva vb. v. INSULTA. ÎNJURA. JIGNI. OCĂRÎ. OFENSA. ULTRAGIA.
invecti s. v. ÎNJURĂTURĂ.

invectiva dex

Intrare: invectivă
invectivă substantiv feminin
Intrare: invectiva
invectiva verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: invectiv
invectiv adjectiv