Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru invectiva

INVECTIV├ü, invectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. ÔÇô Din fr. invectiver.
INVECT├ŹV─é, invective, s. f. Expresie violent─â, jignitoare, ofensatoare, vorb─â de ocar─â la adresa cuiva; injurie. ÔÖŽ Procedeu stilistic care const─â ├«n folosirea expresiei violente, agresive, ├«n scopuri polemice sau satirice. ÔÇô Din fr. invective, lat. invectivae.
INVECTIV├ü, invectivez, vb. I. Tranz. A spune invective la adresa cuiva; a insulta. ÔÇô Din fr. invectiver.
INVECT├ŹV─é, invective, s. f. Expresie violent─â, jignitoare, ofensatoare, vorb─â de ocar─â la adresa cuiva; injurie. ÔÖŽ Procedeu stilistic care const─â ├«n folosirea expresiei violente, agresive. ÔÇô Din fr. invective, lat. invectivae.
INVECTIV├ü, invectivez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism rar) A adresa cuiva invective, a oc─âr├«. To╚Ťi s-au gr─âbit a critica... invectiv├«nd pe bietul autor ├«n toate felurile. MACEDONSKI, O. IV 77.
INVECT├ŹV─é, invective, s. f. Expresie jignitoare, ofensatoare, vorb─â de ocar─â; injurie. ├Ä╚Öi aruncar─â invective ╚Öi chiar se ├«nc─âierar─â. PAS, Z. III 244.
invectivá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 invectiveáză
invect├şv─â s. f., g.-d. art. invect├şvei; pl. invect├şve
invect├şv adj. m., pl. invect├şvi; f. sg. invect├şv─â, pl. invect├şve
invectiv├í vb., ind. prez. 1 sg. invectiv├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. invective├íz─â
invect├şv─â s. f., g.-d. art. invect├şvei; pl. invect├şve
INVECTIVÁ vb. v. insulta, înjura, jigni, ocărî, ofensa, ultragia.
INVECT├ŹV─é s. v. ├«njur─âtur─â, jignire.
INVECT├ŹV, -─é adj. (Liv.) Cu caracter de invectiv─â. [Cf. it. invettivo].
INVECTIVÁ vb. I. tr. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [< fr. invectiver].
INVECT├ŹV─é s.f. Jignire, ofens─â, injurie. [< fr. invective].
INVECTIVÁ vb. tr. a spune invective la adresa cuiva. (< fr. invectiver)
INVECT├ŹV─é s. f. 1. vorb─â de ocar─â; injurie, insult─â. 2. expresie violent─â ├«n unele scrieri literare, cu func╚Ťie stilistic─â sau ├«n scop polemic ori satiric. (< fr. invective, lat. invectivae)
A INVECTIV├ü ~├ęz tranz. livr. A trata cu invective. /<fr. invectiver
INVECT├ŹV─é ~e f. Cuv├ónt sau expresie violent─â, jignitoare (la adresa cuiva). /<fr. invective, lat. invectiva
invectiv─â f. expresiune injurioas─â.
*invect├şv─â f., pl. e (lat. invectiva [adic─â oratio, cuv├«ntare], d. in-vehor, m─â pornesc contra. V. vehicul, vexez). Discurs violent pornit contra cu─şva: o violent─â invectiv─â contra vi╚Ťiulu─ş.
*invectiv├ęz v. intr. (d. invectiv─â; fr. -iver). Arunc invective: a invectiva contra vi╚Ťiulu─ş. V. tr. Oc─âr─âsc ├«n public: a invectiva pe cineva.
invectiva vb. v. INSULTA. ÎNJURA. JIGNI. OCĂRÎ. OFENSA. ULTRAGIA.
invectivă s. v. ÎNJURĂTURĂ.

Invectiva dex online | sinonim

Invectiva definitie

Intrare: invectiv─â
invectiv─â substantiv feminin
Intrare: invectiva
invectiva verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: invectiv
invectiv adjectiv