Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru invariant

INVARI├üNT, -─é, invarian╚Ťi, -te, adj., s. m. (M─ârime, rela╚Ťie, proprietate etc.) care r─âm├óne neschimbat─â ├«n urma aplic─ârii sau interven╚Ťiei unei transform─âri. [Pr.: -ri-ant. ÔÇô Var.: invari├ínt─â s. f.] ÔÇô Din fr. invariant.
INVARIÁNTĂ s. f. v. invariant.
INVARI├üNT, invarian╚Ťi, s. m. M─ârime, rela╚Ťie, proprietate etc. care r─âm├óne neschimbat─â ├«n urma aplic─ârii sau interven╚Ťiei unei transform─âri. [Pr.: -ri-ant. Var.: invari├ínt─â s. f.] ÔÇô Din fr. invariant.
INVARIÁNTĂ s. f. v. invariant.
invari├ínt (-ri-ant) adj. m., s. m., pl. invari├ín╚Ťi; adj. f., s. f. invari├ínt─â, pl. invari├ínte
invari├ínt s. m. (mat.), adj. m. (sil. -ri-ant), pl. invari├ín╚Ťi; f. sg. invari├ínt─â, g.-d. art. invari├íntei, pl. invari├ínte
Invariant─â Ôëá variant─â
INVARI├üNT, -─é adj. Invariabil. // s.n. M─ârime, rela╚Ťie sau proprietate care r─âm├óne neschimbat─â ├«n urma unor transform─âri de natur─â fizic─â sau matematic─â. ÔÖŽ (Estet.) Existen╚Ťa ├«n toate domeniile artei a unor elemente cu caracter de permanen╚Ť─â, absolut imuabile de-a lungul evolu╚Ťiei istorice a artelor. [Pron. -ri-ant, pl. -te. / < fr., engl. invariant, germ. Invariant].
INVARI├üNT, -─é I. adj. 1. (mat.; despre o m─ârime, o expresie, o rela╚Ťie) care r─âm├óne aceea╚Öi pentru un grup de transform─âri. 2. (despre un sistem fizico-chimic) cu varian╚Ť─â nul─â. II. s. m. 1. m─ârime, expresie, rela╚Ťie, proprietate care r─âm├óne neschimbat─â ├«n urma unor transform─âri de natur─â fizic─â ori matematic─â. 2. form─â lexical─â care, luat─â ├«n raport cu o alt─â form─â din paradigma aceluia╚Öi cuv├ónt, prezint─â at├ót diferen╚Ťe de expresie, c├ót ╚Öi de con╚Ťinut. 3. (estet.) existen╚Ťa ├«n toate domeniile artei, de-a lungul evolu╚Ťiei lor istorice, a unor elemente cu caracter de permanen╚Ť─â, imuabile. (< fr., engl. invariant, germ. Invariant)
INVARI├üNT ~╚Ťi m. M─ârime (sau rela╚Ťie, propor╚Ťie etc.) care nu se schimb─â ├«n urma aplic─ârii unei transform─âri. /<fr. invariant
INVARI├üNT (< fr. {i}) s. m. (MAT.) Obiect matematic (num─âr, grup, inel etc.) care nu se schimb─â fa╚Ť─â de un grup de transform─âri.
INVARI├üNT s. n. (< fr., engl., rus. invariant): 1. (├«n teoria descriptivist─â) clas─â de variante (v.). 2. (├«n teoria glosematic─â) unitate care intr─â ├«n rela╚Ťie de comutare (v.) cu o alta. Este cea mai simpl─â unitate neschimb─âtoare de la care se pot reconstitui toate elementele unei limbi.

Invariant dex online | sinonim

Invariant definitie

Intrare: invariant (adj.)
invariant adjectiv
  • silabisire: -ri-ant
Intrare: invariant (s.m.)
invariant substantiv masculin
  • silabisire: -ri-ant