invariant definitie

12 definiții pentru invariant

INVARIÁNT, -Ă, invarianți, -te, adj., s. m. (Mărime, relație, proprietate etc.) care rămâne neschimbată în urma aplicării sau intervenției unei transformări. [Pr.: -ri-ant. – Var.: invariántă s. f.] – Din fr. invariant.
INVARIÁNTĂ s. f. v. invariant.
INVARIÁNT, invarianți, s. m. Mărime, relație, proprietate etc. care rămâne neschimbată în urma aplicării sau intervenției unei transformări. [Pr.: -ri-ant. Var.: invariántă s. f.] – Din fr. invariant.
INVARIÁNTĂ s. f. v. invariant.
invariánt (-ri-ant) adj. m., s. m., pl. invariánți; adj. f., s. f. invariántă, pl. invariánte
invariánt s. m. (mat.), adj. m. (sil. -ri-ant), pl. invariánți; f. sg. invariántă, g.-d. art. invariántei, pl. invariánte
Invariantă ≠ variantă
INVARIÁNT, -Ă adj. Invariabil. // s.n. Mărime, relație sau proprietate care rămâne neschimbată în urma unor transformări de natură fizică sau matematică. ♦ (Estet.) Existența în toate domeniile artei a unor elemente cu caracter de permanență, absolut imuabile de-a lungul evoluției istorice a artelor. [Pron. -ri-ant, pl. -te. / < fr., engl. invariant, germ. Invariant].
INVARIÁNT, -Ă I. adj. 1. (mat.; despre o mărime, o expresie, o relație) care rămâne aceeași pentru un grup de transformări. 2. (despre un sistem fizico-chimic) cu varianță nulă. II. s. m. 1. mărime, expresie, relație, proprietate care rămâne neschimbată în urma unor transformări de natură fizică ori matematică. 2. formă lexicală care, luată în raport cu o altă formă din paradigma aceluiași cuvânt, prezintă atât diferențe de expresie, cât și de conținut. 3. (estet.) existența în toate domeniile artei, de-a lungul evoluției lor istorice, a unor elemente cu caracter de permanență, imuabile. (< fr., engl. invariant, germ. Invariant)
INVARIÁNT ~ți m. Mărime (sau relație, proporție etc.) care nu se schimbă în urma aplicării unei transformări. /<fr. invariant
INVARIÁNT (< fr. {i}) s. m. (MAT.) Obiect matematic (număr, grup, inel etc.) care nu se schimbă față de un grup de transformări.
INVARIÁNT s. n. (< fr., engl., rus. invariant): 1. (în teoria descriptivistă) clasă de variante (v.). 2. (în teoria glosematică) unitate care intră în relație de comutare (v.) cu o alta. Este cea mai simplă unitate neschimbătoare de la care se pot reconstitui toate elementele unei limbi.

invariant dex

Intrare: invariant (adj.)
invariant adjectiv
  • silabisire: -ri-ant
Intrare: invariant (s.m.)
invariant substantiv masculin
  • silabisire: -ri-ant