INVALIDITÁTE, invalidități, s. f. 1. Starea celui invalid; infirmitate. 2. (Jur.) Lipsă de validitate (a unui act, a unui mandat etc.). – Din fr. invalidité.

INVALIDITÁTE, invalidități, s. f. 1. Starea celui invalid; infirmitate. 2. (Jur.) Lipsă de validitate (a unui act, a unui mandat etc.). – Din fr. invalidité.

INVALIDITÁTE, invalidități, s. f. Starea celui invalid; infirmitate. Realizarea măsurilor de asigurare socială se face prin acordarea de ajutoare materiale în caz de pierderi temporare ale capacității de muncă... prin acordarea de pensii în caz de invaliditate. COD. M. 44. Scriitorii care ating vîrsta de 60 de ani primesc o pensie, la fel și cei care au căpătat o invaliditate înainte de a împlini 60 de ani. SAHIA, U.R.S.S. 193.

invaliditáte s. f., g.-d. art. invaliditắții; pl. invaliditắți

invaliditáte s. f., g.-d. art. invalidității; pl. invalidități

INVALIDITÁTE s. v. infirmitate.

Invaliditate ≠ validitate

INVALIDITÁTE s.f. Starea celui invalid; infirmitate. [Cf. fr. invalidité].

INVALIDITÁTE s. f. 1. stare a celui invalid; infirmitate. 2. (jur.) lipsă de validitate (a unui act, a unui mandat). (< fr. invalidité)

INVALIDITÁTE ~ăți f. Stare de invalid. /<fr. invalidité

INVALIDITATE s. (MED.) infirmitate, (rar) anormalitate, schilodenie, (pop.) beteșug, meteahnă, (înv. și reg.) neputință, (reg.) betegie, betejeală.