invalida definitie

26 definiții pentru invalida

INVALÍD, -Ă, invalizi, -de, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate (din cauza căreia este inaptă de muncă); infirm, mutilat, schilod. – Din fr. invalide, lat. invalidus.
INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. (Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne ori internaționale; a infirma. – Din fr. invalider.
INVALÍD, -Ă, invalizi, -de, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate (din cauza căreia este inaptă de muncă); infirm, mutilat, schilod. – Din fr. invalide, lat. invalidus.
INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. (Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne sau internaționale; a infirma. – Din fr. invalider.
INVALÍD, -Ă, invalizi, -de, adj. Care are o infirmitate (căpătată mai ales în război); infirm, mutilat, beteag. Toți părăsiseră pe bravul căpitan, de aci înainte invalid și cerșetor. GALACTION, O. I 311. Pensionar invalid nu-mi convine de loc, drept să vă spun. CARAGIALE, O. VII 505. ◊ (Substantivat) La gară ajunseră mai puțini de jumătate dintre invalizii care au fost în Piața Unirii. PAS, Z. IV 22. Pe tribună s-a urcat să vorbească o altă categorie de oameni. S-a terminat cu invalizii. SAHIA, N. 21.
INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. A infirma, a nu confirma sau a nu recunoaște un act de procedură sau un mandat electiv declarînd aceste acte ca fiind lipsite de putere juridică.
invalíd adj. m., s. m., pl. invalízi; adj. f., s. f. invalídă, pl. invalíde
invalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 invalideáză
invalíd adj. m., s. m. valid
invalidá vb., ind. prez. 1 sg. invalidéz, 3 sg. și pl. invalideáză
INVALÍD adj., s. (MED.) 1. v. infirm. 2. mutilat, (înv.) sacatifsit. (~ de război.)
INVALIDÁ vb. v. abroga.
Invalid ≠ valid
A invalida ≠ a valida
INVALÍD, -Ă adj., s.m. și f. Schilod, infirm, mutilat. [< fr. invalide, cf. lat. invalidus].
INVALIDÁ vb. I. tr. A declara nul, a infirma (un act, o alegere etc.). [< fr. invalider].
INVALÍD, -Ă I. adj., s. m. f. (om) infirm, mutilat. II. adj. (despre acte, raționamente etc.) nevalabil; nul. (< fr. invalide, lat. invalidus)
INVALIDÁ vb. tr. a declara nul; a infirma. (< fr. invalider)
INVALÍD ~dă (~zi, ~de) și substantival (despre persoane) Care nu este valid; inapt pentru muncă (din cauza sănătății rele sau a unor infirmități). /<fr. invalide, lat. invalidus
A INVALIDÁ ~éz tranz. (acte, mandate, legi, alegeri etc.) A considera ca fiind lipsit de validitate; a socoti nevalabil. /<fr. invalider
invalid m. 1. neputincios care nu mai poate munci: 2. fig. se zice de un act care nu e conform legii. ║ m. soldat care nu mai poate servi din cauza infirmităților sale.
invalidà v. a declara nul: a invalida o alegere, un contract sau testament.
*inválid, -ă adj. (lat. in-válidus). Care nu e valid, infirm, slab; un bătrîn invalid. Fig. Jur. Care nu e făcut în condițiunile legiĭ: testament invalid. S. m. Soldat care nu maĭ poate servi din cauza rănilor, boalelor saŭ bătrînețiĭ. – Fals invalíd (fr. invalide). V. oturac.
*invalidéz v. tr. (d. invalid; fr. invalider). Jur. Fac invalid, anulez: a invalida un testament, o alegere.
INVALID adj., s. (MED.) 1. infirm, schilod, (pop.) beteag, schilav, (înv. și reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, șont, șonțit, (Transilv., Mold și Bucov.) chilav, (înv.) mișel, rupturit, secat, (fam.) șontorog. (Om ~.) 2. mutilat, (înv.) sacatifsit. (~ de război.)
INVALIDA vb. (JUR.) a abroga, a anula, a desființa, a infirma, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege, un act normativ.)

invalida dex

Intrare: invalid (adj.)
invalid adjectiv
Intrare: invalida
invalida verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: invalidă
invalidă substantiv feminin