invalid definitie

13 definiții pentru invalid

INVALÍD, -Ă, invalizi, -de, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate (din cauza căreia este inaptă de muncă); infirm, mutilat, schilod. – Din fr. invalide, lat. invalidus.
INVALÍD, -Ă, invalizi, -de, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate (din cauza căreia este inaptă de muncă); infirm, mutilat, schilod. – Din fr. invalide, lat. invalidus.
INVALÍD, -Ă, invalizi, -de, adj. Care are o infirmitate (căpătată mai ales în război); infirm, mutilat, beteag. Toți părăsiseră pe bravul căpitan, de aci înainte invalid și cerșetor. GALACTION, O. I 311. Pensionar invalid nu-mi convine de loc, drept să vă spun. CARAGIALE, O. VII 505. ◊ (Substantivat) La gară ajunseră mai puțini de jumătate dintre invalizii care au fost în Piața Unirii. PAS, Z. IV 22. Pe tribună s-a urcat să vorbească o altă categorie de oameni. S-a terminat cu invalizii. SAHIA, N. 21.
invalíd adj. m., s. m., pl. invalízi; adj. f., s. f. invalídă, pl. invalíde
invalíd adj. m., s. m. valid
INVALÍD adj., s. (MED.) 1. v. infirm. 2. mutilat, (înv.) sacatifsit. (~ de război.)
Invalid ≠ valid
INVALÍD, -Ă adj., s.m. și f. Schilod, infirm, mutilat. [< fr. invalide, cf. lat. invalidus].
INVALÍD, -Ă I. adj., s. m. f. (om) infirm, mutilat. II. adj. (despre acte, raționamente etc.) nevalabil; nul. (< fr. invalide, lat. invalidus)
INVALÍD ~dă (~zi, ~de) și substantival (despre persoane) Care nu este valid; inapt pentru muncă (din cauza sănătății rele sau a unor infirmități). /<fr. invalide, lat. invalidus
invalid m. 1. neputincios care nu mai poate munci: 2. fig. se zice de un act care nu e conform legii. ║ m. soldat care nu mai poate servi din cauza infirmităților sale.
*inválid, -ă adj. (lat. in-válidus). Care nu e valid, infirm, slab; un bătrîn invalid. Fig. Jur. Care nu e făcut în condițiunile legiĭ: testament invalid. S. m. Soldat care nu maĭ poate servi din cauza rănilor, boalelor saŭ bătrînețiĭ. – Fals invalíd (fr. invalide). V. oturac.
INVALID adj., s. (MED.) 1. infirm, schilod, (pop.) beteag, schilav, (înv. și reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, șont, șonțit, (Transilv., Mold și Bucov.) chilav, (înv.) mișel, rupturit, secat, (fam.) șontorog. (Om ~.) 2. mutilat, (înv.) sacatifsit. (~ de război.)

invalid dex

Intrare: invalid (adj.)
invalid adjectiv
Intrare: invalid (s.m.)
invalid substantiv masculin