INVAGINÁȚIE, invaginații, s. f. (Med.) Formă de ocluziune intestinală produsă prin pătrunderea unui segment intestinal în segmentul imediat următor. – Din fr. invagination.

INVAGINÁȚIE, invaginații, s. f. (Med.) Formă de ocluziune intestinală produsă prin pătrunderea unui segment intestinal în segmentul imediat următor. – Din fr. invagination.

invagináție (-ți-e) s. f., art. invagináția (-ți-a), g.-d. art. invagináției; pl. invagináții, art. invagináțiile (-ți-i-)

invagináție s. f. (sil. -ți-e), art. invagináția (sil. -ți-a), g.-d. art. invagináției; pl. invagináții, art. invagináțiile (sil. -ți-i-)

INVAGINÁȚIE s. v. invaginare.

INVAGINÁȚIE s.f. (Med.) Pătrundere a unei porțiuni de organ sau de țesut într-o cută proprie. [Gen. -iei, var. invaginațiune s.f. / < fr. invagination, cf. lat. in – în, vagina – teacă].

INVAGINÁȚIE s. f. întoarcere a unei porțiuni de organ sau de țesut spre interior, pătrunzând într-o cută proprie. (< fr. invagination)