INVADATÓR, -OÁRE, invadatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care invadează un teritoriu străin; năvălitor, cotropitor. – Invada + suf. -tor.

INVADATÓR, -OÁRE, invadatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care invadează un teritoriu străin; năvălitor, cotropitor. – Invada + suf. -tor.

INVADATÓR, -OÁRE, invadatori, -oare, adj. Care invadează; năvălitor, cotropitor. El totuși nu crede că trupele invadatoare vor veni atît de repede. CAMIL PETRESCU, O. II 626. ◊ (Substantivat) Din cele mai vechi timpuri poporul... a știut să-și făurească singur armele cu care i-a înfrînt și i-a alungat pe invadatori. STANCU, U.R.S.S. 67.

invadatór adj. m., s. m., pl. invadatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. invadatoáre

invadatór s. m., adj. m., pl. invadatóri; f. sg. și pl. invadatoáre, g.-d. sg. art. invadatoárei

INVADATÓR adj., s. v. agresor.

INVADATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care invadează; năvălitor, cotropitor. [< invada + -tor].

INVADATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care invadează; cotropitor. (< invada + -tor)

INVADATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană sau popor care invadează teritorii străine; cotropitor. /a invada + suf. ~ator

INVADATOR adj., s. agresor, atacator, cotropitor, năvălitor. (Armată ~.)

invadator, invadatori s. m. polițist.