invadare definitie

2 intrări

20 definiții pentru invadare

INVADÁ, invadez, vb. I. Tranz. 1. A intra prin violență (și cu mari forțe) pe un teritoriu străin (pustiind, prădând); a cotropi, a năpădi. ♦ Fig. A pune stăpânire pe...; a cuprinde, a copleși. 2. (Despre plante și animale dăunătoare sau parazite) A apărea undeva rapid și masiv (producând mari pagube sau neajunsuri); a năpădi. – Din lat., it. invadere.
INVADÁRE, invadări, s. f. (Adesea fig.) Acțiunea de a invada și rezultatul ei; cotropire, invazie. – V. invada.
INVADÁ, invadez, vb. I. Tranz. 1. A intra prin violență (și cu mari forțe) pe un teritoriu străin (pustiind, prădând); a cotropi, a năpădi. ♦ Fig. A pune stăpânire pe...; a cuprinde, a copleși. 2. (Despre plante și animale dăunătoare sau parazite) A apărea undeva rapid și masiv (producând mari pagube sau neajunsuri); a năpădi. – Din lat., it. invadere.
INVADÁRE, invadări, s. f. (Adesea fig.) Acțiunea de a invada și rezultatul ei; cotropire, invazie. – V. invada.
INVADÁ, invadez, vb. I. Tranz. A năvăli într-o țară sau într-o regiune străină, pustiind-o sau prădînd-o; a cotropi, a călca. ♦ A ocupa în întregime, a se întinde peste tot. Mulțimea invadase trotoarele. REBREANU, R. I 195. ♦ Fig. A cuprinde, a pune stăpînire pe...; a acoperi. Bărbați, femei și copii, smulși din așternuturi de lumina vie care a invadat lumea, pornesc din sate, cu uneltele de muncă pe umăr. BOGZA, C. O. 294. Condițiile sociale se schimbă și în Năsăud tot mai mult, civilizația invadează munții și satele. GHEREA, ST. CR. III 313.
INVADÁRE, invadări, s. f. Acțiunea de a invada; năvălire, cotropire, călcare, invazie. (Fig.) Desigur că, pe lîngă mania de a întrebuința cuvinte franțuzești a celor care voiau să se arate învățați, mai era și... invadarea cuvintelor netrebuitoare pe lîngă cele trebuitoare. IBRĂILEANU, SP. CR. 141.
invadá (a ~) vb., ind. prez. 3 invadeáză
invadáre s. f., g.-d. art. invadắrii; pl. invadắri
invadá vb., ind. prez. 1 sg. invadéz, 3 sg. și pl. invadeáză
invadáre s. f., g. -d. art. invadării; pl. invadări
INVADÁ vb. v. cotropi.
INVADÁRE s. v. cotropire.
INVADÁ vb. I. tr. A năvăli asupra unei țări (pustiind-o, jefuind-o); a năpădi, a cotropi. ♦ (Fig.) A cuprinde; a acoperi. [Cf. lat., it. invadere].
INVADÁRE s.f. Acțiunea de a invada. [< invada].
INVADÁ vb. tr. 1. a năvăli asupra unei țări (pustiind-o, jefuind-o); a năpădi, a cotropi. 2. (fig.) a cuprinde. (< it., lat. invadere)
A INVADÁ ~éz tranz. 1) (state, teritorii) A ocupa prin violență; a lua în stăpânire cu forța; a cotropi; a încălca. 2) fig. (despre sentimente, emoții etc.) A pune stăpânire deplină. 3) (despre plante și animale dăunătoare) A cuprinde în întregime; a împânzi. 4) (încăperi, suprafețe) A umple peste măsură; a inunda. /<lat., it. invadere
invadà v. 1. a ocupa cu forța: a invada o țară; 2. a se răspândi pe: bălăriile invadară câmpia.
*invadéz v. intr. (d. lat. in-vádere, fr. envahir. V. evadez). Năvălesc, intru violent: Tătariĭ aŭ invadat în Moldova. V. tr. Inund, năpădesc: Tătariĭ aŭ invadat Moldova. Inund, inec, acoper: bălăriile aŭ inundat grădina, apele cîmpia.
INVADA vb. a cotropi, a încălca, a năpădi, (pop.) a călca, (înv.) a cuprinde, a năbuși, a stropși, a supăra. (A ~ un teritoriu străin.)
INVADARE s. cotropire, invazie, încălcare, năpădire, (pop.) călcare, (înv.) cuprindere, cuprins, năbușeală, stropșitură. (~ unui teritoriu străin.)

invadare dex

Intrare: invada
invada verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: invadare
invadare substantiv feminin