inutilitate definitie

15 definiții pentru inutilitate

INUTILITÁTE s. f. Lipsă de utilitate; neutilitate, zădărnicie. – Din fr. inutilité, lat. inutilitas, -atis.
INUTILITÁTE s. f. Lipsă de utilitate; neutilitate, zădărnicie. – Din fr. inutilité, lat. inutilitas, -atis.
INUTILITÁTE, inutilități, s. f. Însușirea de a fi inutil; zădărnicie. Scrîșnea de inutilitatea deșertei lui revolte. VLAHUȚĂ, O. A. III 104.
INUTILITÁTE, inutilități s. f. Însușirea de a fi inutil; zădărnicie. – Fr. inutilité, (lat. lit. inutilitas, -atis).
!inutilitáte (i-nu-/in-u-) s. f., g.-d. art. inutilitắții
inutilitáte s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inutilității
INUTILITÁTE s. 1. v. zădărnicie. 2. v. deșertăciune. 3. deșertăciune, nimic, nimicnicie, zădărnicie, (înv.) mișelie, nimicie. (Psalmistul afirmă că totul e ~.) 4. (livr.) redundanță. (~ unor cuvinte din text.)
Inutilitate ≠ utilitate
INUTILITÁTE s.f. Zădărnicie; netrebuință. [Cf. lat. inutilitas, fr. inutilité].
INUTILITÁTE s. f. zădărnicie; netrebuință. (< fr. inutilité, lat. inutilitas)
INUTILITÁTE ~ăți f. Caracter inutil; lipsă de utilitate. [G.-D. inutilității] /<fr. inutilité, lat. inutilitas, ~atis
inutilitate f. 1. caracterul celor inutile; 2. pl. lucruri, vorbe nefolositoare.
*inutilitáte f. (lat. in-utílitas, -átis). Lipsă de utilitate. Pl. Lucrurĭ inutile: cîte inutilitățĭ îs în casele unora!
INUTILITATE s. 1. ineficacitate, ineficiență, zădărnicie, (rar) snperfluență, superfluitate, (înv.) netrebnicie, (fig.) sterilitate. (~ discuțiilor.) 2. deșertăciune, zădărnicie, (rar) zadar. (~ unei acțiuni.) 3. deșertăciune, nimic, nimicnicie, zădărnicie, (înv.) mișelie, nimicie. (Psalmistul afirmă că totul e ~.)
INUTILITATE. Subst. Inutilitate, futilitate (livr.), neutilitate, superfluitate (rar); nefolosință; nonvaloare; zădărnicie, deșertăciune, zadar (rar); surplus, prisos, plus, excedent, prisosință, prisoseală (pop.), prisosire (rar); redundanță; neeficiență, ineficacitate, sterilitate (fig.). Adj. Inutil, futil (livr.), superfluu, nefolositor, oțios (livr.), inutilizabil, neutilizabil, impracticabil, de neîntrebuințat, fără importanță, neimportant, neînsemnat, neglijabil, fără (nici un) rost; de prisos, în plus, prisositor (înv.), excedentar; redundant; ineficace, neeficient, neproductiv, infructuos, fără efect, steril (fig.), zadarnic, van (livr.), deșert (fig.); inoperant (rar). Lipsit de sens, absurd, fără finalitate. Stricat, uzat, perimat, părăginit, demodat, învechit, reformat, scos la reformă, scos din uz, bun de aruncat, rebutat; a cincea roată la căruță, bun de lapte ca iepurele, cruce lîngă biserică. Vb. A fi inutil, a fi nefolositor, a nu fi de (nici un) folos, a nu se utiliza, a nu servi la nimic, a fi inutilizabil, a nu sluji (la nimic), a nu ajuta (la nimic), a nu avea nici un rost, a fi fără folos, a fi fără sens, a fi fără noimă, a fi în plus, a exceda (livr.), a avea nevoie ca de a cincea roată la căruță; a nu produce, a nu aduce foloase, a nu rodi, a fi neproductiv; a nu se potrivi, a nu se nimeri, a fi inoportun; a fi bun de aruncat. A se învechi, a se perima, a se demoda, a ieși din modă, a deveni inutil, a cădea în desuetudine, a se părăgini. A face un lucru inutil, a căra apă la puț (la fîntînă), a căra apă cu ciurul, a căra apă în Dunăre, a căra lemne la pădure; a se bate cu morile de vînt, a căuta după ziua de ieri, a căura iepuri în biserică, a umbla după borta vîntului, a bate cu burete piron în perete, a aduce pămînt din vale în deal. Adv. (În mod) inutil (nefolositor); zadarnic, fără rost, fără folos, fără sens, fără noimă, în zadar, degeaba, în van, în deșert, în pustiu, de cîntecul cucului, de florile mărului. V. exagerare, lipsă de importanță, saturație.

inutilitate dex

Intrare: inutilitate
inutilitate substantiv feminin
  • silabisire: in-