inundare definitie

2 intrări

24 definiții pentru inundare

INUNDÁ, inúnd, vb. I. Tranz. 1. (Despre ape; la pers. 3) A ieși din matcă și a se revărsa peste maluri; a acoperi o întindere de pământ (revărsându-se peste maluri); a se revărsa, a îneca, a potopi; p. ext. a pătrunde în cantitate mare într-o sondă petrolieră, într-o mină, într-o locuință. 2. A face să pătrundă o cantitate de apă într-un strat petrolifer, pentru a produce mărirea presiunii interne a zăcământului. 3. Fig. (Despre sudoare, lacrimi, lumină etc.; la pers. 3) A umple, a acoperi din abundență; a năpădi, a uda; a copleși. – Din fr. inonder, lat. inundare.
INUNDÁRE, inundări, s. f. Acțiunea de a inunda și rezultatul ei; revărsare, înecare. – V. inunda.
INUNDÁ, inúnd, vb. I. Tranz. 1. (Despre ape; la pers. 3) A ieși din matcă și a se revărsa peste maluri; a acoperi o întindere de pământ (revărsându-se peste maluri); a se revărsa, a îneca, a potopi; p. ext. a pătrunde în cantitate mare într-o sondă petrolieră, într-o mină, într-o locuință. 2. A face să pătrundă o cantitate de apă într-un strat petrolifer, pentru a produce mărirea presiunii interne a zăcământului. 3. Fig. (Despre sudoare, lacrimi, lumină etc.; la pers. 3) A umple, a acoperi din abundență; a năpădi, a uda; a copleși. – Din fr. inonder, lat. inundare.
INUNDÁRE, inundări, s. f. Acțiunea de a inunda și rezultatul ei; revărsare, înecare. – V. inunda.
INUNDÁ, inúnd, vb. I. Tranz. (Despre ape, rîuri, mări) A acoperi o întindere de pămînt (prin revărsare); a pătrunde într-o sondă, într-o mină (împiedicînd exploatarea); a îneca, a potopi. Apele Siretului și ale Moldovii... au inundat văile. ALECSANDRI, S. 11. (Prin exagerare) Ploaia inundă pădurea. STANCU, U.R.S.S. 171. ◊ Absol. Pluteau rădăcini, bucăți de garduri împletite... unde puhoiul a inundat. C. PETRESCU, Î. II 174. ◊ Fig. Cîteva sute de muncitori au inundat curtea. SAHIA, N. 36. Cît pentru restul acestor poezii, le vom păstra pe iarna viitoare, căci v-am prea inundat cu versuri de-o bucată de vreme. ALECSANDRI, S. 47. ♦ A face să pătrundă o cantitate de apă într-un strat petrolifer, pentru a produce mărirea presiunii interne a zăcămîntului. ♦ Fig. (Subiectul este sudoarea, lumina, umbra etc.) A umple în întregime, a scălda, a acoperi din abundență; a năpădi, a copleși. Fără să-mi fi fost somn, pleoapele-mi căzură peste ochi și, în loc de întuneric, o puternică lumină îmi inundă privirea. HOGAȘ, M. N. 17. Noaptea inundase pămîntul. EMINESCU, N. 22. O sudoare rece îmi inundă fruntea. NEGRUZZI, S. I 210. – Prez. ind. și: inundez (ALECSANDRI, S. 35).
INUNDÁRE, inundări, s. f. Acțiunea de a inunda; revărsare.
!inundá (a ~) (i-nun-/in-un-) vb., ind. prez. 3 inúndă
!inundáre (i-nun-/in-un-) s. f., g.-d. art. inundắrii; pl. inundắri
inundá vb. (sil. mf. in-), ind. prez. 3 sg. și pl. inúndă; conj. prez. 3 sg. și pl. inúnde
inundáre s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inundării; pl. inundări
INUNDÁ vb. 1. a îneca, a potopi, (înv. și reg.) a neca. (Apele ~ câmpia.) 2. v. revărsa.
INUNDÁ vb. v. copleși, covârși, năpădi, umple.
INUNDÁRE s. 1. înecare, potopire, (înv.) necătură. (~ câmpiei de puhoaiele de ape.) 2. v. inundație.
INUNDÁ vb. I. tr. (Despre ape) A îneca (terenuri) prin revărsare, în urma căderilor abundente de ploi etc. ♦ intr. A se revărsa. ♦ (Fig.) A umple în întregime; a năpădi, a copleși. [P.i. inúnd și -dez, 3,6 -dă. / < lat. inundare, cf. fr. inonder].
INUNDÁRE s.f. Acțiunea de a inunda și rezultatul ei; inundație. [< inunda].
INUNDÁ vb. tr. 1. (despre ape) a îneca (terenuri etc.) prin revărsare, în urma căderilor abundente de ploi etc. 2. (fig.) a umple în întregime; a invada. (< lat. inundare, fr. inonder)
A INUNDÁ inúnd tranz. 1) (terenuri, sonde, mine, locuințe etc.) A acoperi cu apă; a potopi; a îneca. 2) fig. (încăperi, suprafețe, piețe) A umple peste măsură; a supraaglomera; a invada. 3) fig. (despre sudoare, lacrimi, umbră, lumină etc.) A acoperi din abundență. /<lat. inundare, fr. inonder
inundà v. 1. a acoperi cu apă: râul inundă livezile; 2. fig. a muia mult: lacrimile inundă fața-i; 3. a inunda în massă: popoarele barbare inundară țările române în tot timpul evului-mediu.
*inúnd, a v. tr. (lat. in-undare, d. unda, undă. V. abund). Înec, năboĭesc, acoper cu apă: Olandejiĭ la 1672 îșĭ inundară țara ca s’o sub tragă invaziuniĭ franceze. Fig. Ud mult: a inunda o țară în sînge, lacrămile-ĭ inundaŭ fața, lacrămile-l inundară. Fig. Năpădesc, invadez: Tătariĭ inundaŭ țara.
INUNDA vb. 1. a îneca, a potopi, (înv. și reg.) a neca. (Apele ~ cîmpia.) 2. a se revărsa, (reg.) a (se) năboi. (Apele au ~ pe cîmpie.)
inunda vb.v. COPLEȘI. COVÎRȘI. NĂPĂDI. UMPLE.
INUNDARE s. 1. înecare, potopire, (înv.) necătură. (~ cîmpiei de către ape.) 2. inundație, înec, potop, revărsare, (pop.) potopenie, (înv.) revărsătură, undătură. (S-a produs o mare ~.)
suprafață de inundare marină, (engl.= FS-flooding surface) în strat. secvențială exprimă un hiatus minor de eroziune submarină sau nondepunere, care separă unități depoziționale la nivel de cortegiu sedimentar. S.i.m. se formează imediat după un moment de înălțare a nivelului de bază, simultan cu creșterea adâncimii apelor.
suprafață de maximă inundare, (engl.= MFS-maximum flooding surface) în strat. secvențială exprimă un orizont de condensare, bogat în substanță organică, aglomerări de bioclaste, glauconit și fosfați; s.m.i. separă un eveniment regresiv de unul transgresiv.

inundare dex

Intrare: inunda
inunda verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: in-
Intrare: inundare
inundare substantiv feminin
  • silabisire: in-