inuman definitie

12 definiții pentru inuman

INUMÁN, -Ă, inumani, -e, adj. Care nu este uman; neomenos, crud, feroce, neuman. ♦ Care nu este caracteristic sau propriu oamenilor; p. ext. de proporții monstruoase. – Din fr. inhumain, lat. inhumanus.
INUMÁN, -Ă, inumani, -e, adj. Care nu este uman; neomenos, crud, feroce, neuman. ♦ Care nu este caracteristic sau propriu oamenilor; p. ext. de proporții monstruoase. – Din fr. inhumain, lat. inhumanus.
INUMÁN,-Ă, inumani, -e, adj. 1. Care nu este uman; neuman neomenos, fără milă, crud, feroce. Purtare inumană. 2. Neomenesc, neobișnuit (printre oameni); de proporții neobișnuite, Un sforăit inuman, formidabil și întrerupt de gemete, umplea odaia. C. PETRESCU, Î. II 145. Ce se întîmplase... și ce rost avea cîntecul lui sfîșietor, inuman? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 210.
!inumán (i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inumáni; f. inumánă, pl. inumáne
inumán adj. m. (sil. mf. in-) uman
INUMÁN adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. aspru. 3. adj. v. barbar.
Inuman ≠ uman
INUMÁN, -Ă adj. 1. Neomenos, nemilos, crud, feroce. 2. Care nu este caracteristic omului; (p. ext.) de proporții neobișnuite; monstruos. [Cf. it. inumane, lat. inhumanus, fr. inhumain].
INUMÁN, -Ă adj. 1. neomenos, nemilos, crud, feroce. 2. care nu e caracteristic omului; (p. ext.) de proporții neobișnuite; monstruos. (< fr. inhumain, lat. inhumanus)
INUMÁN ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este uman; neuman; neomenos. 2) Care nu este caracteristic pentru oameni; neomenesc. [Sil. in-u-] /<fr. inhumain, lat. inhumanus
*inumán, -ă adj. (lat. in-humanus). Lipsit de umanitate, neomenos, barbar: sclavia e o instituțiune inumană. Adv. În mod inuman: a te purta inuman cu captiviĭ.
INUMAN adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Un om ~; se poartă ~.) 2. adj. aspru, brutal, cîinesc, cîinos, crud, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, dur. (Purtare ~.) 3. adj. barbar, crud, feroce, nemilos, neomenos, sălbatic, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Un procedeu ~.)

inuman dex

Intrare: inuman
inuman adjectiv
  • silabisire: in-