inulínă s. f., g.-d. art. inulínei

inulínă s. f., g.-d. art. inulínei

INULÍNĂ s.f. (Chim.) Polizaharid al fructozei, care se găsește în rizomul unor plante. [< fr. inuline].

INULÍNĂ s. f. glucidă asemănătoare cu amidonul, solubilă în apă și insolubilă în alcool, rezervă în rizomul unor plante. (< fr. inuline)

INULÍNĂ (< fr. {i}) s. f. Substanță vegetală, de natură polizaharidică, folosită în probele pentru aprecierea funcției renale. Se extrage din inula, Dahlia, Taraxacum, Cicorium ș.a. Se prezintă sub forma unei pulberi albe, hidrosolubile.