intuire vie definitie

18 definiții pentru intuire vie

INTUÍ, intuiesc, vb. IV. Tranz. A înțelege sau a sesiza ceva prin intuiție; a pătrunde repede în esența problemelor, a fenomenelor etc. pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței anterior acumulate. – Din it. intuire, lat. intueri.
INTUÍRE, intuiri, s. f. Faptul de a intui. – V. intui.
INTUÍ, intuiesc, vb. IV. Tranz. A înțelege sau a sesiza ceva prin intuiție; a pătrunde repede în esența problemelor, a fenomenelor etc. pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței anterior acumulate. – Din it. intuire, lat. intueri.
INTUÍRE, intuiri, s. f. Faptul de a intui. – V. intui.
INTUÍ, intuiesc, vb. IV. Tranz. A sezisa, a înțelege, a pătrunde repede, în mod intuitiv, în esența problemelor, fenomenelor etc. [Oamenii din popor] intuiau că Pușkin fusese un mare poet al poporului rus și că opera lui va dăinui peste veacuri. STANCU, U.R.S.S. 146.
INTUÍRE, intuiri, s. f. Faptul de a intui; sezisare, înțelegere rapidă, pătrundere în esența problemelor, fenomenelor etc. Poate din intuirea acestui secret... vine legătura biologică a oamenilor din aceste locuri, cu spațiul lor de piatră. BOGZA, C. O. 109.
intuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intuiésc, imperf. 3 sg. intuiá; conj. prez. 3 să intuiáscă
intuíre s. f., g.-d. art. intuírii; pl. intuíri
intuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intuiésc, imperf. 3 sg. intuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. intuiáscă
intuíre s. f., g.-d. art. intuírii; pl. intuíri
INTUÍ vb. 1. a ghici, a întrevedea, a întrezări, a prevedea, a sesiza, (fig.) a mirosi, a pătrunde. (A ~ desfășurarea evenimentelor.) 2. v. presimți, a simți, (fig.) a mirosi. (A ~ ceea ce avea să se întâmple.) 3. v. sesiza.
INTUIRE VÍE s. v. intuiție.
INTUÍ vb. IV. tr. A înțelege, a pătrunde ceva prin intuiție, pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței acumulate. [P.i. -iesc, conj. -iască, ger. -ind. / < intuiție].
INTUÍRE s.f. Faptul de a intui; înțelegere, pătrundere, sesizare nemijlocită. ◊ Intuire vie = intuiție senzorială. [< intui].
INTUÍ vb. tr. a înțelege, a pătrunde ceva prin intuiție, pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței acumulate. (< it. intuire, lat. intueri)
INTUÍRE s. f. faptul de a intui; înțelegere, pătrundere, sesizare nemijlocită. ♦ ~ vie = intuiție senzorială. (< intui)
A INTUÍ ~iésc tranz. (esența lucrurilor sau fenomenelor) A înțelege prin intuiție. /Din intuiție
INTUI vb. 1. a ghici, a întrevedea, a întrezări, a prevedea, a sesiza, (fig.) a mirosi, a pătrunde. (A ~ desfășurarea evenimentelor.) 2. a anticipa, a presimți, a simți, (fig.) a mirosi. (A ~ ceea ce avea să se întîmple.) 3. a înțelege, a sesiza, (livr.) a priza, (fig.) a dibui, a mirosi, a prinde, (înv. fig.) a pricepe. (I-a ~ intențiile.)

intuire vie dex