Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru intuire

INTU├Ź, intuiesc, vb. IV. Tranz. A ├«n╚Ťelege sau a sesiza ceva prin intui╚Ťie; a p─âtrunde repede ├«n esen╚Ťa problemelor, a fenomenelor etc. pe baza unor cuno╚Ötin╚Ťe temeinice ╚Öi a experien╚Ťei anterior acumulate. ÔÇô Din it. intuire, lat. intueri.
INTU├ŹRE, intuiri, s. f. Faptul de a intui. ÔÇô V. intui.
INTU├Ź, intuiesc, vb. IV. Tranz. A ├«n╚Ťelege sau a sesiza ceva prin intui╚Ťie; a p─âtrunde repede ├«n esen╚Ťa problemelor, a fenomenelor etc. pe baza unor cuno╚Ötin╚Ťe temeinice ╚Öi a experien╚Ťei anterior acumulate. ÔÇô Din it. intuire, lat. intueri.
INTU├ŹRE, intuiri, s. f. Faptul de a intui. ÔÇô V. intui.
INTU├Ź, intuiesc, vb. IV. Tranz. A sezisa, a ├«n╚Ťelege, a p─âtrunde repede, ├«n mod intuitiv, ├«n esen╚Ťa problemelor, fenomenelor etc. [Oamenii din popor] intuiau c─â Pu╚Ökin fusese un mare poet al poporului rus ╚Öi c─â opera lui va d─âinui peste veacuri. STANCU, U.R.S.S. 146.
INTU├ŹRE, intuiri, s. f. Faptul de a intui; sezisare, ├«n╚Ťelegere rapid─â, p─âtrundere ├«n esen╚Ťa problemelor, fenomenelor etc. Poate din intuirea acestui secret... vine leg─âtura biologic─â a oamenilor din aceste locuri, cu spa╚Ťiul lor de piatr─â. BOGZA, C. O. 109.
intu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. intui├ęsc, imperf. 3 sg. intui├í; conj. prez. 3 s─â intui├ísc─â
intu├şre s. f., g.-d. art. intu├şrii; pl. intu├şri
intu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. intui├ęsc, imperf. 3 sg. intui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. intui├ísc─â
intu├şre s. f., g.-d. art. intu├şrii; pl. intu├şri
INTU├Ź vb. 1. a ghici, a ├«ntrevedea, a ├«ntrez─âri, a prevedea, a sesiza, (fig.) a mirosi, a p─âtrunde. (A ~ desf─â╚Öurarea evenimentelor.) 2. v. presim╚Ťi, a sim╚Ťi, (fig.) a mirosi. (A ~ ceea ce avea s─â se ├«nt├ómple.) 3. v. sesiza.
INTUIRE V├ŹE s. v. intui╚Ťie.
INTU├Ź vb. IV. tr. A ├«n╚Ťelege, a p─âtrunde ceva prin intui╚Ťie, pe baza unor cuno╚Ötin╚Ťe temeinice ╚Öi a experien╚Ťei acumulate. [P.i. -iesc, conj. -iasc─â, ger. -ind. / < intui╚Ťie].
INTU├ŹRE s.f. Faptul de a intui; ├«n╚Ťelegere, p─âtrundere, sesizare nemijlocit─â. ÔŚŐ Intuire vie = intui╚Ťie senzorial─â. [< intui].
INTU├Ź vb. tr. a ├«n╚Ťelege, a p─âtrunde ceva prin intui╚Ťie, pe baza unor cuno╚Ötin╚Ťe temeinice ╚Öi a experien╚Ťei acumulate. (< it. intuire, lat. intueri)
INTU├ŹRE s. f. faptul de a intui; ├«n╚Ťelegere, p─âtrundere, sesizare nemijlocit─â. ÔÖŽ ~ vie = intui╚Ťie senzorial─â. (< intui)
A INTU├Ź ~i├ęsc tranz. (esen╚Ťa lucrurilor sau fenomenelor) A ├«n╚Ťelege prin intui╚Ťie. /Din intui╚Ťie
INTUI vb. 1. a ghici, a ├«ntrevedea, a ├«ntrez─âri, a prevedea, a sesiza, (fig.) a mirosi, a p─âtrunde. (A ~ desf─â╚Öurarea evenimentelor.) 2. a anticipa, a presim╚Ťi, a sim╚Ťi, (fig.) a mirosi. (A ~ ceea ce avea s─â se ├«nt├«mple.) 3. a ├«n╚Ťelege, a sesiza, (livr.) a priza, (fig.) a dibui, a mirosi, a prinde, (├«nv. fig.) a pricepe. (I-a ~ inten╚Ťiile.)

Intuire dex online | sinonim

Intuire definitie

Intrare: intui
intui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: intuire
intuire substantiv feminin