Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru intui╚Ťie

INTU├Ź╚ÜIE, intui╚Ťii, s. f. 1. Capacitatea con╚Ötiin╚Ťei de a descoperi, pe cale ra╚Ťional─â (├«n mod spontan), esen╚Ťa, sensul unei probleme, al unui obiect. ÔÖŽ Principiu didactic conform c─âruia procesul pred─ârii ╚Öi ├«nsu╚Öirii cuno╚Ötin╚Ťelor trebuie s─â porneasc─â de la reflectarea senzorial─â nemijlocit─â a obiectelor ╚Öi fenomenelor studiate. 2. Descoperire brusc─â, nea╚Öteptat─â, a unui adev─âr, a unei solu╚Ťii etc. ÔÖŽ Inspira╚Ťie, presentiment. ÔÖŽ P─âtrundere instinctiv─â ├«n esen╚Ťa unui lucru. ÔÇô Din fr. intuition, it. intuizione.
INTU├Ź╚ÜIE, intui╚Ťii, s. f. 1. Capacitatea con╚Ötiin╚Ťei de a descoperi, pe cale ra╚Ťional─â (├«n mod spontan), esen╚Ťa, sensul unei probleme, al unui obiect. ÔÖŽ Principiu didactic conform c─âruia procesul pred─ârii ╚Öi ├«nsu╚Öirii cuno╚Ötin╚Ťelor trebuie s─â porneasc─â de la reflectarea senzorial─â nemijlocit─â a obiectelor ╚Öi fenomenelor studiate. 2. Descoperire brusc─â, nea╚Öteptat─â, a unui adev─âr, a unei solu╚Ťii etc. ÔÖŽ P─âtrundere instinctiv─â ├«n esen╚Ťa unui lucru. ÔÇô Din fr. intuition, it. intuizione.
INTU├Ź╚ÜIE, intui╚Ťii, s. f. 1. Capacitatea con╚Ötiin╚Ťei de a descoperi pe cale ra╚Ťional─â, uneori ├«n mod spontan, adev─âruri care de fapt se bazeaz─â pe experien╚Ťa ╚Öi cuno╚Ötin╚Ťele dob├«ndite anterior. C├«nd ╚Ť─âranul adopt─â pe ┬źonoare┬╗, are intui╚Ťia c─â ┬źcinste┬╗ nu l─âmure╚Öte ├«ndestul─âtor ce vrea s─â spuie el. SADOVEANU, E. 34. N-ai tu, f─âr─â s─â ╚Ötii ╚Öi f─âr─â s─â ╚Ťi se spun─â, intui╚Ťia deosebirilor ╚Öi a realit─â╚Ťilor ├«n care e╚Öti chemat? ARGHEZI, P. T 78. 2. (├Än filozofia burghez─â idealist-subiectiv─â) Capacitate ├«nn─âscut─â de contemplare l─âuntric─â, datorit─â c─âreia s-ar putea cunoa╚Öte adev─ârul f─âr─â participarea activit─â╚Ťii ra╚Ťionale, logice a con╚Ötiin╚Ťei, f─âr─â ajutorul experien╚Ťei.
intu├ş╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. intu├ş╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. intu├ş╚Ťiei; pl. intu├ş╚Ťii, art. intu├ş╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
intu├ş╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. intu├ş╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. intu├ş╚Ťiei; pl. intu├ş╚Ťii, art. intu├ş╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
INTU├Ź╚ÜIE s. (PSIH.) contemplare vie, intuire vie.
INTU├Ź╚ÜIE s.f. Capacitatea g├óndirii de a descoperi nemijlocit ╚Öi imediat adev─ârul pe baza experien╚Ťei ╚Öi a cuno╚Ötin╚Ťelor dob├óndite anterior, f─âr─â ra╚Ťionamente logice preliminare. [Gen. -iei, var. intui╚Ťiune s.f. / cf. fr. intuition, lat.t. intuitio ÔÇô contemplare].
INTU├Ź╚ÜIE s. f. 1. capacitate a g├óndirii de a descoperi nemijlocit ╚Öi imediat adev─ârul pe baza experien╚Ťei ╚Öi a cuno╚Ötin╚Ťelor dob├óndite anterior, f─âr─â ra╚Ťionamente logice preliminare. 2. metod─â didactic─â de predare ╚Öi ├«nsu╚Öire a cuno╚Ötin╚Ťelor pornind de la reflectarea senzorial─â nemijlocit─â a obiectelor ╚Öi fenomenelor studiate. ÔŚŐ p─âtrunderea instinctiv─â ├«n esen╚Ťa unui lucru; descoperire brusc─â, revelatorie a unui adev─âr, a solu╚Ťiei unei probleme. ÔŚŐ inspira╚Ťie, presentiment. (< fr. intuition, lat. intuitio, it. intuizione)
INTU├Ź╚ÜIE ~i f. 1) Form─â de cunoa╚Ötere imediat─â a adev─ârului pe baza experien╚Ťei ╚Öi a cuno╚Ötin╚Ťelor achizi╚Ťionate anterior, f─âr─â ra╚Ťionamente logice preliminare. 2) Sentiment incon╚Ötient de prezicere a celor ce urmeaz─â s─â se ├«nt├ómple; instinct. [G.-D. intui╚Ťiei; Sil. -tu-i-╚Ťi-e] /<fr. intuition, lat. intuitio, ~onis
intui╚Ťi(un)e f. 1. Filoz. cunoa╚Öterea direct─â a adev─ârului f─âr─â intervenirea ra╚Ťionamentului; 2. facultatea de a ├«n╚Ťelege iute, de a ghici.
*intui╚Ťi├║ne f. (lat. in-tuitio, -├│nis). Cunoa╚Öterea clar─â, dreapt─â ╚Öi imediat─â a lucrurilor care se pot ├«n╚Ťelege f─âr─â ra╚Ťionament: con╚Ötiin╚Ťa moral─â e intui╚Ťiunea binelu─ş. ├Än╚Ťelegerea r─âpede a lucrurilor.
INTUIȚIE s. (PSIH.) contemplare vie.
INTUI╚ÜIE. Subst. Intui╚Ťie, intuire, presentiment, presim╚Ťire, presim╚Ť─âm├«nt (rar); instinct, al ╚Öaselea sim╚Ť. Anticipare, anticipa╚Ťie; clarviziune, prevedere, previziune; presupunere, presupus (pop. ╚Öi fam.), presupozi╚Ťie (rar), supozi╚Ťie, ipotez─â, pretum╚Ťie (livr.). Ghicire, ghicit, prorocire, prorocie (rar), profe╚Ťie, vaticiniu, vaticina╚Ťie, prevestire, prezicere. Intui╚Ťionism. Adj. Intuitiv; instinctiv, instinctual. Ipotetic, prezumtiv. Vb. A avea intui╚Ťie, a intui, a ghici, a presim╚Ťi, a avea o presim╚Ťire, a sim╚Ťi, a-╚Öi da seama, a b─âga de seam─â, a sesiza, a pricepe (dinainte); a ├«n╚Ťelege; a anticipa, a prevedea, a ├«ntrevedea (fig.); a presupune; a prezice, a profe╚Ťi, a vaticina. Adv. (├Än mod) intuitiv, prin intui╚Ťie, pe ghicite, din instinct, instinctiv. V. cunoa╚Ötere, g├«ndire, idee, imagina╚Ťie, inteligen╚Ť─â, prezicerea viitorului.
INTU├Ź╚ÜIE (< fr., lat.) 1. (FILOZ., PSIHOL.) Cunoa╚Ötere sau ├«n╚Ťelegere nemijlocit─â, neprecedat─â de nici un fel de inferen╚Ť─â, a adev─ârului unor propozi╚Ťii, a realit─â╚Ťii exterioare, a valorilor, considerat─â a oferi o certitudine absolut─â ├«n cunoa╚Ötere. ÔÖŽ (La Descartes) Cunoa╚Ötere imediat─â a no╚Ťiunilor ╚Öi adev─ârurilor fundamentale, simple ╚Öi ireductibile, ce nu mai pot fi supuse ├«ndoielii ╚Öi care constituie punctul de plecare al deduc╚Ťiei. ÔÖŽ (La Bergson) Form─â de cunoa╚Ötere sui-generis, superioar─â cunoa╚Öterii intelectuale, de aceea╚Öi natur─â cu instinctul ╚Öi sim╚Ťul artistic, ├«n╚Ťeleas─â ca un fel de simpatie prin care con╚Ötiin╚Ťa uman─â surprinde lucrurile ├«n ele ├«nsele. ÔŚŐ (La Kant) I. pur─â = form─â a priori a sensibilit─â╚Ťii, condi╚Ťion├ónd orice i. a lucrurilor. 2. Descoperire brusc─â, revelatorie, ├«n aparen╚Ť─â nepreg─âtit─â, a unui adev─âr, a solu╚Ťiei unei probleme etc. ÔÖŽ Inspira╚Ťie, presentiment. 3. (La Schelling, Bergson ╚Ö.a.) Cunoa╚Ötere sui-generis, de natur─â ├«n esen╚Ť─â ira╚Ťional─â, opus─â ╚Öi superioar─â cunoa╚Öterii discursive ╚Öi analitice, care ar face posibil─â sesizarea nemijlocit─â, f─âr─â o elaborare logic─â prealabil─â, a esen╚Ťei.

Intui╚Ťie dex online | sinonim

Intui╚Ťie definitie

Intrare: intui╚Ťie
intui╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e