intubare definitie

2 intrări

11 definiții pentru intubare

INTUBÁ, intubez, vb. I. Tranz. (Med.) A supune un bolnav acțiunii de intubație. – Din fr. intuber.
INTUBÁRE, intubări, s. f. Acțiunea de a intuba și rezultatul ei. – V. intuba.
INTUBÁ, intubez, vb. I. Tranz. (Med.) A supune un bolnav acțiunii de intubație. – Din fr. intuber.
INTUBÁRE, intubări, s. f. Acțiunea de a intuba și rezultatul ei. – V. intuba.
*intubá (a ~) vb., ind. prez. 3 intubeáză
*intubáre s. f., g.-d. art. intubắrii; pl. intubắri
intubá vb., ind. prez. 3 sg. intúbă
INTUBÁ vb. I. tr. (Med.) A supune unei intubații. [Cf. it. intubare].
INTUBÁRE s.f. (Med.) Acțiunea de a intuba și rezultatul ei. [< intuba].
INTUBÁ vb. tr. (med.) a introduce (medicamente, mâncare etc.) cu ajutorul unui tub. (< fr. intuber, it. intubare)
intubá vb. I (med.) A introduce în organism (medicamente, mâncare) cu ajutorul unui tub ◊ „[Omul] a fost introdus într-un plămân artificial, i s-au intubat lichide calde în stomac și, treptat, inima pacientului a început să bată.” R.l. 22 I 77 p. 6 (din in- + tub + -a; cf. it. intubare; DN3, DEX-S)

intubare dex

Intrare: intuba
intuba verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: intubare
intubare