INTUBÁȚIE, intubații, s. f. (Med.) Introducere a unei sonde într-un organ tubular în scopul aplicării unor substanțe medicamentoase, anestezice sau în scopul golirii de conținutul patologic; intubare. – Din fr. intubation.

INTUBÁȚIE, intubații, s. f. (Med.) Introducere a unei sonde într-un organ tubular în scopul aplicării unor substanțe medicamentoase, anestezice sau în scopul golirii de conținutul patologic; intubare. – Din fr. intubation.

*intubáție (-ți-e) s. f., art. intubáția (ți-a), g.-d. art. intubáției; pl. intubáții, art. intubáțiile (-ți-i)

intubáție s. f., pl. intubáții

INTUBÁȚIE s. (MED.) tubaj laringian.

INTUBÁȚIE s.f. (Med.) Introducere a unei sonde într-un organ tubular (folosită mai ales în anesteziile moderne). [Gen. -iei. / cf. fr. intubation, it. intubazione].

INTUBÁȚIE s. f. intubare. (< fr. intubation)

INTUBAȚIE s. (MED.) tubaj laringian.