intrus definitie

9 definiții pentru intrus

INTRÚS, -Ă, intruși, -se, s. m. și f., adj. (Persoană) care se introduce undeva sau la cineva fără a avea vreo calitate, fără a fi chemată, poftită sau dorită; nepoftit, inoportun. – Din fr. intrus.
INTRÚS, -Ă, intruși, -se, s. m. și f., adj. (Persoană) care se introduce undeva sau la cineva fără a avea vreo calitate, fără a fi chemată, poftită sau dorită; nepoftit, inoportun. – Din fr. intrus.
INTRÚS, -Ă, intruși, -se, s. m. și f. Persoană care se introduce undeva sau la cineva fără a avea vreo calitate, pe nedrept, cu forța; persoană nepoftită, inoportună. A devenit lividă, dar n-a avut curajul să spuie nimic intrusului. CAMIL PETRESCU, U. N. 109.
intrús adj. m., s. m., pl. intrúși; adj. f., s. f. intrúsă, pl. intrúse
intrús s. m., adj. m., pl. intrúși; f. sg. intrúsă, pl. intrúse
INTRÚS, -Ă s.m. și f. Cel care se introduce undeva sau la cineva fără drept, fără vreo calitate; nepoftit, inoportun. [< fr. intrus, cf. lat. intrusus – împins în].
INTRÚS, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se introduce undeva fără drept, fără vreo calitate; nepoftit, inoportun. (< fr. intrus, lat. intrusus)
INTRÚS ~și m. Persoană care se introduce undeva fără a fi invitată sau dorită; oaspete nepoftit. [Sil. in-trus] /<fr. intrus, lat. intrusus
*intrúz, -ă adj. și s., pl. jĭ, ze (fr. intrus, lat. intrusus, d. in-trúdere, a împinge violent). Care s’a introdus fără drept orĭ fără titlu într’o funcțiune saŭ într’o societate.

intrus dex

Intrare: intrus (adj.)
intrus adjectiv
Intrare: intrus (s.m.)
intrus substantiv masculin