Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru intrus

INTR├ÜS, -─é, intru╚Öi, -se, s. m. ╚Öi f., adj. (Persoan─â) care se introduce undeva sau la cineva f─âr─â a avea vreo calitate, f─âr─â a fi chemat─â, poftit─â sau dorit─â; nepoftit, inoportun. ÔÇô Din fr. intrus.
INTR├ÜS, -─é, intru╚Öi, -se, s. m. ╚Öi f., adj. (Persoan─â) care se introduce undeva sau la cineva f─âr─â a avea vreo calitate, f─âr─â a fi chemat─â, poftit─â sau dorit─â; nepoftit, inoportun. ÔÇô Din fr. intrus.
INTR├ÜS, -─é, intru╚Öi, -se, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care se introduce undeva sau la cineva f─âr─â a avea vreo calitate, pe nedrept, cu for╚Ťa; persoan─â nepoftit─â, inoportun─â. A devenit livid─â, dar n-a avut curajul s─â spuie nimic intrusului. CAMIL PETRESCU, U. N. 109.
intrús adj. m., s. m., pl. intrúși; adj. f., s. f. intrúsă, pl. intrúse
intrús s. m., adj. m., pl. intrúși; f. sg. intrúsă, pl. intrúse
INTR├ÜS, -─é s.m. ╚Öi f. Cel care se introduce undeva sau la cineva f─âr─â drept, f─âr─â vreo calitate; nepoftit, inoportun. [< fr. intrus, cf. lat. intrusus ÔÇô ├«mpins ├«n].
INTRÚS, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se introduce undeva fără drept, fără vreo calitate; nepoftit, inoportun. (< fr. intrus, lat. intrusus)
INTRÚS ~și m. Persoană care se introduce undeva fără a fi invitată sau dorită; oaspete nepoftit. [Sil. in-trus] /<fr. intrus, lat. intrusus
*intr├║z, -─â adj. ╚Öi s., pl. j─ş, ze (fr. intrus, lat. intrusus, d. in-tr├║dere, a ├«mpinge violent). Care sÔÇÖa introdus f─âr─â drept or─ş f─âr─â titlu ├«ntrÔÇÖo func╚Ťiune sa┼ş ├«ntrÔÇÖo societate.

Intrus dex online | sinonim

Intrus definitie

Intrare: intrus (adj.)
intrus adjectiv
Intrare: intrus (s.m.)
intrus substantiv masculin