introversiune definitie

7 definiții pentru introversiune

INTROVERSIÚNE s. f. (Psih.) Orientare către propriile gânduri și trăiri, în opoziție cu preocuparea pentru lumea exterioară. [Pr.: -si-u-] – Din fr. introversion.
INTROVERSIÚNE s. f. (Psih.) Orientare a conștiinței către propriul eu; tendința de a se închide în sine, neglijând lumea exterioară. [Pr.: -si-u-] – Din fr. introversion.
introversiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. introversiúnii
introversiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. introversiúnii
INTROVERSIÚNE s.f. Situația celui introvertit. [Pron. -si-u-. / < fr. introversion, cf. lat. intro – înăuntru, vertere – a întoarce].
INTROVERSIÚNE s. f. orientare a stărilor de conștiință spre lumea interioară; retragere în sine însuși. ◊ detașarea libidoului de obiectele exterioare și retragerea asupra lumii interioare. (< fr. introversion)
INTROVÉRSIE (< fr., lat.) s. f. (PSIH.) Termen prin care C.G. Jung a desemnat tendința individului, care, frustat în încercările de a stabili relații cu cei din jur, își orientează energia vitală spre lumea sa interioară, devenind contemplativ, timid, retras.

introversiune dex

Intrare: introversiune
introversiune