INTROSPECTÁ, introspectez, vb. I. Refl. A-și observa propriile trăiri psihice. – Din fr. introspecter.

INTROSPECTÁRE, introspectări, s. f. Acțiunea de a se introspecta; introspecție. – V. introspecta.

INTROSPECTÁ, introspectez, vb. I. Refl. A-și observa propriile trăiri psihice. – Din fr. introspecter.

INTROSPECTÁRE, introspectări, s. f. Acțiunea de a introspecta; introspecție. – V. introspecta.

introspectá vb., ind. prez. 1 sg. introspectéz, 3 sg. și pl. introspecteáză

INTROSPECTÁ vb. I. refl. A-și observa propriile trăiri psihice. [Cf. lat. introspicere – a privi înăuntru].

INTROSPECTÁ vb. refl. a-și observa propriile trăiri psihice. (< fr. introspecter)