Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 defini╚Ťii pentru introitus

INTR├ôITUS s.n. (Rel.) Rug─âciune de ├«nceput a mesei. [Pron. -tro-i-. / < lat. introitus ÔÇô intrare].
INTRÓITUS s. n. rugăciune cântată de cor la începutul misei. (< lat. introitus, intrare)
introitus (cuv. lat.: < antiphona ad introitum), c├ónt procesional cu caracter antifonic*, extras de obicei dintr-un psalm* ╚Öi c├óntat de cor la ├«nceputul miselor*. Textul este biblic. Utilizat ├«n cadrul serviciului religios ├«nc─â din sec. 5, pentru a acompania cortegiul de intrare a oficiantului, i. a cunoscut restr├óngerea treptat─â a dimensiunilor sale astfel ├«nc├ót, de la versetele unui psalm, c├óntat integral sau fragmentat, s-a ajuns la 1-2 versete ce ├«ncadrau Gloria*. ├Än sec. 15-16 se ├«ntrebuin╚Ťau chiar 2 i. c├óntate ├«n manier─â responsorial─â de 2 coruri diferite. Sin.: ingressa (< officium ad praelegendum). V. Kyrie eleison.

Introitus dex online | sinonim

Introitus definitie

Intrare: introitus
introitus substantiv neutru