INTROIÉCȚIE, introiecții, s. f. (Psih.) Act psihic de asimilare a eului unei alte persoane la propriul eu, manifestat prin imitarea inconștientă a comportamentului acelei persoane. [Pr.: -tro-iec-. – Var.: introiecțiúne s. f.] – Din fr. introjection, it. introiezione.

INTROIECȚIÚNE s. f. v. introiecție.

INTROIÉCȚIE, introiecții, s. f. (Psih.) Act psihic de asimilare a eului unei alte persoane la propriul eu, manifestat prin imitarea inconștientă a comportamentului acelei persoane. [Pr.: -tro-iec-. – Var.: introiecțiúne s. f.] – Din fr. introjection, it. introiezione.

INTROIECȚIÚNE s. f. v. introiecție.

INTROIÉCȚIE s.f. Mecanism psihologic prin care individul imită inconștient unele comportamente ale altcuiva, integrându-le propriei sale personalități. [Pron. -tro-iec-, gen. -iei, var. introiecțiune s.f. / cf. it. introiezione, fr. introjection].[1]

INTROIECȚIÚNE s.f. v. introiecție.

INTROIÉCȚIE s. f. mecanism psihologic prin care individul imită inconștient unele comportamente ale altcuiva, integrându-le propriei sale personalități. (< fr. introjection, it. introieczione)