Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru introducere

INTROD├ÜCE, introd├║c, vb. III. Tranz. 1. A face ca cineva sau ceva s─â intre, s─â p─âtrund─â ├«n ceva, undeva; a b─âga, a v├ór├«. ÔÖŽ A include, a ad─âuga, a ├«ngloba. ÔÖŽ Refl. A intra undeva (cu for╚Ťa sau pe furi╚Ö). 2. A face ca o persoan─â s─â fie primit─â de cineva sau s─â fie admis─â ├«ntr-o organiza╚Ťie, ├«ntr-o asocia╚Ťie etc. ÔÖŽ A ajuta pe cineva s─â se ini╚Ťieze ├«ntr-un domeniu de activitate. 3. A pune ├«n practic─â; a institui, a stabili (un obicei, o practic─â etc.). [Perf. s. introdusei, part. introdus] ÔÇô Din lat. introducere. Cf. fr. introduire.
INTROD├ÜCERE, introduceri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) introduce ╚Öi rezultatul ei. 1. B─âgare, v├ór├óre. ÔÖŽ Includere, inserare, ├«nglobare; punere ├«n practic─â. 2. Capitol al unei lucr─âri sau parte de la ├«nceputul ei, ├«n care se prezint─â, ├«n linii generale, inten╚Ťiile acesteia, elementele sau no╚Ťiunile fundamentale necesare ├«n╚Ťelegerii ei; introduc╚Ťie. ÔÖŽ Partea de la ├«nceput a unei compozi╚Ťii (artistice), a unei scrisori etc. 3. Lucrare ╚Ötiin╚Ťific─â ├«n care se expun no╚Ťiunile generale, elementare sau preg─âtitoare ale unui domeniu de cuno╚Ötin╚Ťe. ÔÇô V. introduce.
INTROD├ÜCE, introd├║c, vb. III. Tranz. 1. A face ca cineva sau ceva s─â intre, s─â p─âtrund─â ├«n ceva, undeva; a b─âga, a v├ór├«. ÔÖŽ A include, a ad─âuga, a ├«ngloba. ÔÖŽ Refl. A intra undeva (cu for╚Ťa sau pe furi╚Ö). 2. A face ca o persoan─â s─â fie primit─â de cineva sau s─â fie admis─â ├«ntr-o organiza╚Ťie, ├«ntr-o asocia╚Ťie etc. ÔÖŽ A ajuta pe cineva s─â se ini╚Ťieze ├«ntr-un domeniu de activitate. 3. A pune ├«n practic─â; a institui, a stabili (un obicei, o practic─â etc.). [Perf. s. introdusei, part. introdus] ÔÇô Din lat. introducere. Cf. fr. introduire.
INTROD├ÜCERE, introduceri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) introduce ╚Öi rezultatul ei. 1. B─âgare, v├ór├óre. ÔÖŽ Includere, inserare, ├«nglobare; punere ├«n practic─â. 2. Capitol al unei lucr─âri sau parte de la ├«nceputul ei, ├«n care se prezint─â, ├«n linii generale, inten╚Ťiile acesteia, elementele sau no╚Ťiunile fundamentale necesare ├«n╚Ťelegerii ei; introduc╚Ťie. ÔÖŽ Partea de la ├«nceput a unei compozi╚Ťii (artistice), a unei scrisori etc. 3. Lucrare ╚Ötiin╚Ťific─â ├«n care se expun no╚Ťiunile generale, elementare sau preg─âtitoare ale unui domeniu de cuno╚Ötin╚Ťe. ÔÇô V. introduce.
INTROD├ÜCE, introd├║c, vb. III. Tranz. 1. A face s─â intre, s─â p─âtrund─â ├«n ceva, a b─âga, a v├«r├«. ÔŚŐ Fig. Introduce iar─â╚Öi bucuria ├«n bietul bordei. NEGRUZZI, S. I 253. ÔÖŽ Refl. A intra (cu for╚Ťa sau pe furi╚Ö). Ei se introduceau ziua ╚Öi noaptea prin locuin╚Ťele oamenilor ╚Öi puneau m├«na pe ce g─âseau. GHICA, S. 30. ÔŚŐ Fig. Muzica nu l─âsa ur├«tul s─â se introduc─â ├«n castelul s─âu. NEGRUZZI, S. I 110. ÔÖŽ A include, a ad─âuga. A introduce ├«n povestire elemente lirice. A introduce o clauz─â nou─â ├«n contract. 2. A face s─â fie primit de cineva. ╚śeful de cabinet... a cerut s─â fiu introdus c├«t de repede [la ministru]. CAMIL PETRESCU, U. N. 73. ÔÖŽ A face s─â fie admis (├«n componen╚Ťa unei organiza╚Ťii, asocia╚Ťii, societ─â╚Ťi etc.). L-a introdus ├«n cercul nostru literar. 3. A ajuta pe cineva s─â se obi╚Önuiasc─â, s─â se familiarizeze cu ceva; a ini╚Ťia pe cineva ├«ntr-un domeniu de activitate. A introduce pe studen╚Ťi ├«n studiul filologiei. 4. A institui, a ├«nr─âd─âcina, a face uzual, a pune ├«n practic─â, a stabili, a consolida (├«n via╚Ťa social─â). O dat─â cu victoria revolu╚Ťiei socialiste, ideologia socialist─â este introdus─â ├«n con╚Ötiin╚Ťa milioanelor de oameni. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 9, 34. Am hot─âr├«t s─â introduc ├«n provin╚Ťie obiceiurile din Ie╚Ö. ALECSANDRI, T. I 178. Ei introduser─â ├«ntre d├«n╚Öii cele dint├«i cuno╚Ötin╚Ťe de agricultur─â. B├ÄLCESCU, O. II 12. ÔÇô Forme gramaticale: perf. s. introdusei, part. introdus. ÔÇô Variant─â: ├«ntrod├║ce (IBR─éILEANU, SP. CR. 133) vb. III.
INTROD├ÜCERE, introduceri, s. f. Ac╚Ťiunea de a introduce ╚Öi rezultatul ei. 1. B─âgare, v├«r├«re. Introducerea unui buletin ├«n urn─â. ÔÖŽ Includere, inserare, ├«nglobare. Introducerea unui pasaj ├«ntr-o lucrare. Ôľş Introducerea ╚Ötiin╚Ťelor sociale ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├«ntul superior de stat a contribuit ├«n mare m─âsur─â la educarea marxist-leninist─â a cadrelor de intelectuali ╚Öi a tinerilor speciali╚Öti. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 5, 5. 2. Punere ├«n vigoare, ├«n practic─â; instituire, consolidare (├«n via╚Ťa social─â). Introducerea m─âsurilor de protec╚Ťie a muncii. Ôľş A fi campion al introducerii agrotehnicii la ar─âturi, ├«ns─âm├«n╚Ť─âri ╚Öi alte lucr─âri agricole este sarcina de cinste a fiec─ârui comunist de la sate. SC├ÄNTEIA, 1954, nr. 2919. 3. Capitol de la ├«nceputul unei c─âr╚Ťi, cuprinz├«nd generalit─â╚Ťi sau lucruri pe care trebuie s─â le cunoasc─â cititorul, spre a putea ├«n╚Ťelege con╚Ťinutul lucr─ârii. Introducerea la Gramatica limbii rom├«ne. ÔÖŽ Partea de la ├«nceput, introductiv─â, a unei scrisori, compozi╚Ťii etc. 4. Lucrare de baz─â care cuprinde no╚Ťiunile elementare ╚Öi preg─âtitoare ale unei discipline ╚Ötiin╚Ťifice. Introducere ├«n filozofie.
ÎNTRODÚCE vb. III v. introduce.
introd├║ce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. introd├║c, 1 pl. introd├║cem, 2 pl. introd├║ce╚Ťi; imper. 2 sg. introd├║, neg. nu introd├║ce; part. introd├║s
introd├║cere s. f., g.-d. art. introd├║cerii; pl. introd├║ceri
introd├║ce vb. duce
introd├║cere s. f. ducere
INTROD├ÜCE vb. 1. v. b─âga. 2. a b─âga, a pune, a v├ór├«. (~ vinul ├«n damigean─â.) 3. a b─âga, a trece, a v├ór├«. (~ a╚Ťa prin urechea acului.) 4. a se b─âga, a intra, a se v├ór├«. (S-a ~ ├«n sp─ârtura din zid.) 5. v. ├«ngloba. 6. (livr.) a implementa. (A ~ o nou─â tehnologie.) 7. v. ini╚Ťia. 8. v. institui.
INTROD├ÜCERE s. 1. v. b─âgare. 2. b─âgare, b─âgat, punere, v├ór├óre, v├ór├ót. (~ vinului ├«n sticle.) 3. b─âgare, b─âgat, trecere, v├ór├óre, v├ór├ót. (~ a╚Ťei prin urechea acului.) 4. b─âgare, intrare, v├ór├óre, v├ór├ót. (~ lui prin sp─ârtura zidului.) 5. v. ├«nglobare. 6. (livr.) implementare. (~ a unei noi tehnologii ├«n fabricarea...) 7. v. ini╚Ťiere. 8. v. instituire. 9. preambul, preliminarii (pl.). (F─âr─â nici o ~, a atacat problema.) 10. v. prefa╚Ť─â.
Introducere Ôëá final, ├«ncheiere, sf├ór╚Öit
INTROD├ÜCE vb. III. tr. 1. A b─âga, a v├ór├« (undeva, ├«n ceva). ÔÖŽ A include, a ├«ngloba. ÔÖŽ refl. A intra. 2. A face s─â fie primit de cineva. 3. A ini╚Ťia, a c─âl─âuzi, a da cuno╚Ötin╚Ťele ini╚Ťiale ├«ntr-un anumit domeniu. 4. A institui, a stabili, a consolida (un obicei, o practic─â etc.). [P.i. introd├║c, perf. s. -dusei, part. -dus, var. ├«ntroduce vb. III. / < lat. introducere < intro ÔÇô ├«n─âuntru, ducere ÔÇô a duce].
INTROD├ÜCERE s.f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) introduce ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Parte de ├«nceput, parte introductiv─â (a unei opere etc.). ÔÖŽ Partea de la ├«nceput a unei piese muzicale, scris─â ├«ntr-o mi╚Öcare aparte ╚Öi av├ónd un caracter deosebit; denumirea primei p─âr╚Ťi a suitei. 2. Studiul preg─âtitor asupra no╚Ťiunilor elementare ale unei ╚Ötiin╚Ťe. [< introduce].
ÎNTRODÚCE vb. III. v. introduce.
INTROD├ÜCE vb. I. tr. 1. a b─âga, a include, a ├«ngloba. 2. a face s─â fie primit de cineva. 3. a ini╚Ťia, a da cuno╚Ötin╚Ťele ini╚Ťiale ├«ntr-un anumit domeniu. 4. a institui, a stabili. II. refl. a intra. (< lat. introducere, dup─â fr. introduire)
INTROD├ÜCERE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a (se) introduce. 2. parte introductiv─â (a unei opere etc.) ÔŚŐ (muz.) sec╚Ťiune cu caracter introductiv ╚Öi tempo aparte a unei forme ciclice (sonat─â, cvartet, simfonie etc.). ÔŚŐ parte de ├«nceput ├«n unele oratorii. 3. studiul preg─âtitor asupra no╚Ťiunilor elementare ale unei ╚Ötiin╚Ťe. (< introduce)
A INTROD├ÜCE introd├║c tranz. 1) A face s─â intre ├«n─âuntru; a v├ór├«; a b─âga. 2) (date, citate, preciz─âri etc.) A ad─âuga ├«ntr-un text scris; a include. 3) (persoane) A ajuta s─â se ini╚Ťieze (├«ntr-o problem─â, ├«ntr-o activitate). 4) (persoane) A face s─â fie primit (├«ntr-o organiza╚Ťie, ├«n casa cuiva etc.). 5) (metode, obiceiuri etc.) A face s─â fie adoptat. [Sil. in-tro-] /<lat. introducere, fr. introduire
INTROD├ÜCERE ~i f. 1) v. A INTRODUCE. 2) Lucrare care cuprinde no╚Ťiunile elementare ale unei discipline ╚Ötiin╚Ťifice. ~ ├«n chimia organic─â. ~ ├«n psihologie. 3) Prefa╚Ť─â explicativ─â; intrare ├«n materie. 4) Partea de la ├«nceput a unei compozi╚Ťii muzicale. /v. a introduce
introduce v. 1. a b─âga undeva; 2. a stabili: a introduce un obiceiu; 3. a p─âtrunde, a se adopta.
*introd├║c, -d├║s, a -d├║ce v. tr. (lat. intro-d├║co, -d├║cere, d. intro, ├«n ─âuntru [cu mi╚Öcare], ╚Öi d├║cere, a duce). Bag, v├«r, fac s─â intre: a introduce o sond─â ├«ntrÔÇÖo ran─â, un prieten ├«ntrÔÇÖo societate. Fig. Fac s─â se adopte, s─â se ─şa: a introduce o mod─â, un obice─ş. V. refl. Intru, p─âtrund, m─â strecor: ho╚Ťi─ş sÔÇÖa┼ş introdus ├«n cas─â sp─ârg├«nd zidu, (fig.) e gre┼ş s─â ├«mpedec─ş s─â se introduc─â abuzurile.
*introduc╚Ťi├║ne f. (lat. intro-d├║ctio, -├│nis. V. de-duc╚Ťiune). Ac╚Ťiunea de sa┼ş de a se introduce. Ce─şa ce serve╚Öte ca prepara╚Ťiune unu─ş studi┼ş, une─ş opere ╚Ötiin╚Ťifice or─ş artistice pentru a-l introduce (a-l deprinde) pe cetitor sa┼ş pe ascult─âtor, cuvinte preliminare, preludi┼ş: geografia e o introduc╚Ťiune a istorii─ş. Scrisoare de introduc╚Ťiune, ace─şa care-╚Ť─ş u╚Öureaz─â accesu pe l├«ng─â o persoan─â c─âre─şa e adresat─â. Jur. Introduc╚Ťiune de instan╚Ť─â, formalit─â╚Ť─ş necesare aduceri─ş une─ş afacer─ş ├«naintea une─ş jurisdic╚Ťiun─ş. ÔÇô ╚śi -d├║c╚Ťie, dar ob. -d├║cere.
INTRODUCE vb. 1. a b─âga, a v├«r├«. (~ m├«na ├«n ap─â, cheia ├«n broasc─â.) 2. a b─âga, a pune, a v├«r├«. (~ vinul ├«n damigean─â.) 3. a b─âga, a trece, a v├«r├«. (~ a╚Ťa prin urechea acului.) 4. a se b─âga, a intra, a se v├«r├«. (S-a ~ ├«n sp─ârtura din zid.) 5. a include, a integra, a ├«ncorpora, a ├«ngloba. (A ~ ceva ├«n masa unei substan╚Ťe.) 6. a c─âl─âuzi, a ini╚Ťia. (A ~ pe cineva ├«ntr-un domeniu.) 7. a institui, a stabili. (~ o anumit─â practic─â.)
INTRODUCERE s. 1. b─âgare, b─âgat, v├«r├«re, v├«r├«t. (~ cheii ├«n broasc─â.) 2. b─âgare, b─âgat, punere, v├«r├«re, v├«r├«t. (~ vinului ├«n sticle.) 3. b─âgare, b─âgat, trecere, v├«r├«re, v├«r├«t. (~ a╚Ťei prin urechea acului.) 4. b─âgare, intrare, v├«r├«re, v├«r├«t. (~ lui prin sp─ârtura zidului.) 5. includere, integrare, ├«ncorporare, ├«nglobare. (~ a ceva ├«n masa unei substan╚Ťe.) 6. c─âl─âuzire, ini╚Ťiere. (~ cuiva ├«ntr-o profesiune.) 7. instituire, stabilire. (~ unei noi reglement─âri.) 8. preambul, preliminarii (pl.). (F─âr─â nici o ~ a atacat problema.) 9. prefa╚Ť─â, cuv├«nt introductiv, cuv├«nt ├«nainte, (livr.) preambul, (├«nv.) introduc╚Ťie, precuv├«ntare, predoslovie, preludiu, procuv├«ntare, (grecism ├«nv.) proimion. (~ la un studiu.)
introducere 1. (├«n muzica instrumental─â) Sec╚Ťiune cu caracter introductiv ╚Öi tempo (2) de obicei lent care precede Allegro(2)-ul ini╚Ťial (uneori ╚Öi pe cel final*) al unei forme ciclice* [sonat─â*, cvartet (2), simfonie* etc.]. Pare s─â derive din grave*-le ini╚Ťial al suitei* ╚Öi sonatei preclasice. Dimensiunile i. sunt foarte flexibile: de la c├óteva m─âsuri* p├ón─â la o adev─ârat─â mi╚Öcare ├«nchegat─â, cu una sau mai multe idei muzicale (ex. Simf. a VII-a de Beethoven). De obicei i. contrasteaz─â prin tempo ╚Öi caracter cu Allegro-ul pe care-l precede. Dincolo de acest contrast ├«ns─â, se simte cum treptat compozitorii caut─â s─â lege structural i. de restul lucr─ârii, de la subtile (╚Öi uneori greu perceptibile) schi╚Ť─âri ale elementelor tematice p├ón─â la afirmarea explicit─â a ideii de baz─â a unei simfonii ciclice* (Ceaikovski, Franck, Enescu). 2. Parte prin care ├«ncep unele oratorii*, ce nu poate fi asimilat─â unei uverturi (ex. Crea╚Ťiunea de Haydn). ├Än muzica de oper─â*, se ├«nt├ólnesc i. ce urmeaz─â imediat dup─â uvertur─â (Norma de Bellini, Ifigenia ├«n Taurida de Gluck). ├Än genere ├«ns─â, termenul este folosit liber, put├ónd desemna chiar preludiul (3) lucr─ârii (ex. Faust de Gounod).

Introducere dex online | sinonim

Introducere definitie

Intrare: introduce
introduce verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: introducere
introducere substantiv feminin
Intrare: întroduce
întroduce verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: întroducere
întroducere infinitiv lung