Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru introduce

INTROD├ÜCE, introd├║c, vb. III. Tranz. 1. A face ca cineva sau ceva s─â intre, s─â p─âtrund─â ├«n ceva, undeva; a b─âga, a v├ór├«. ÔÖŽ A include, a ad─âuga, a ├«ngloba. ÔÖŽ Refl. A intra undeva (cu for╚Ťa sau pe furi╚Ö). 2. A face ca o persoan─â s─â fie primit─â de cineva sau s─â fie admis─â ├«ntr-o organiza╚Ťie, ├«ntr-o asocia╚Ťie etc. ÔÖŽ A ajuta pe cineva s─â se ini╚Ťieze ├«ntr-un domeniu de activitate. 3. A pune ├«n practic─â; a institui, a stabili (un obicei, o practic─â etc.). [Perf. s. introdusei, part. introdus] ÔÇô Din lat. introducere. Cf. fr. introduire.
INTROD├ÜCE, introd├║c, vb. III. Tranz. 1. A face ca cineva sau ceva s─â intre, s─â p─âtrund─â ├«n ceva, undeva; a b─âga, a v├ór├«. ÔÖŽ A include, a ad─âuga, a ├«ngloba. ÔÖŽ Refl. A intra undeva (cu for╚Ťa sau pe furi╚Ö). 2. A face ca o persoan─â s─â fie primit─â de cineva sau s─â fie admis─â ├«ntr-o organiza╚Ťie, ├«ntr-o asocia╚Ťie etc. ÔÖŽ A ajuta pe cineva s─â se ini╚Ťieze ├«ntr-un domeniu de activitate. 3. A pune ├«n practic─â; a institui, a stabili (un obicei, o practic─â etc.). [Perf. s. introdusei, part. introdus] ÔÇô Din lat. introducere. Cf. fr. introduire.
INTROD├ÜCE, introd├║c, vb. III. Tranz. 1. A face s─â intre, s─â p─âtrund─â ├«n ceva, a b─âga, a v├«r├«. ÔŚŐ Fig. Introduce iar─â╚Öi bucuria ├«n bietul bordei. NEGRUZZI, S. I 253. ÔÖŽ Refl. A intra (cu for╚Ťa sau pe furi╚Ö). Ei se introduceau ziua ╚Öi noaptea prin locuin╚Ťele oamenilor ╚Öi puneau m├«na pe ce g─âseau. GHICA, S. 30. ÔŚŐ Fig. Muzica nu l─âsa ur├«tul s─â se introduc─â ├«n castelul s─âu. NEGRUZZI, S. I 110. ÔÖŽ A include, a ad─âuga. A introduce ├«n povestire elemente lirice. A introduce o clauz─â nou─â ├«n contract. 2. A face s─â fie primit de cineva. ╚śeful de cabinet... a cerut s─â fiu introdus c├«t de repede [la ministru]. CAMIL PETRESCU, U. N. 73. ÔÖŽ A face s─â fie admis (├«n componen╚Ťa unei organiza╚Ťii, asocia╚Ťii, societ─â╚Ťi etc.). L-a introdus ├«n cercul nostru literar. 3. A ajuta pe cineva s─â se obi╚Önuiasc─â, s─â se familiarizeze cu ceva; a ini╚Ťia pe cineva ├«ntr-un domeniu de activitate. A introduce pe studen╚Ťi ├«n studiul filologiei. 4. A institui, a ├«nr─âd─âcina, a face uzual, a pune ├«n practic─â, a stabili, a consolida (├«n via╚Ťa social─â). O dat─â cu victoria revolu╚Ťiei socialiste, ideologia socialist─â este introdus─â ├«n con╚Ötiin╚Ťa milioanelor de oameni. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 9, 34. Am hot─âr├«t s─â introduc ├«n provin╚Ťie obiceiurile din Ie╚Ö. ALECSANDRI, T. I 178. Ei introduser─â ├«ntre d├«n╚Öii cele dint├«i cuno╚Ötin╚Ťe de agricultur─â. B├ÄLCESCU, O. II 12. ÔÇô Forme gramaticale: perf. s. introdusei, part. introdus. ÔÇô Variant─â: ├«ntrod├║ce (IBR─éILEANU, SP. CR. 133) vb. III.
ÎNTRODÚCE vb. III v. introduce.
introd├║ce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. introd├║c, 1 pl. introd├║cem, 2 pl. introd├║ce╚Ťi; imper. 2 sg. introd├║, neg. nu introd├║ce; part. introd├║s
introd├║ce vb. duce
INTROD├ÜCE vb. 1. v. b─âga. 2. a b─âga, a pune, a v├ór├«. (~ vinul ├«n damigean─â.) 3. a b─âga, a trece, a v├ór├«. (~ a╚Ťa prin urechea acului.) 4. a se b─âga, a intra, a se v├ór├«. (S-a ~ ├«n sp─ârtura din zid.) 5. v. ├«ngloba. 6. (livr.) a implementa. (A ~ o nou─â tehnologie.) 7. v. ini╚Ťia. 8. v. institui.
INTROD├ÜCE vb. III. tr. 1. A b─âga, a v├ór├« (undeva, ├«n ceva). ÔÖŽ A include, a ├«ngloba. ÔÖŽ refl. A intra. 2. A face s─â fie primit de cineva. 3. A ini╚Ťia, a c─âl─âuzi, a da cuno╚Ötin╚Ťele ini╚Ťiale ├«ntr-un anumit domeniu. 4. A institui, a stabili, a consolida (un obicei, o practic─â etc.). [P.i. introd├║c, perf. s. -dusei, part. -dus, var. ├«ntroduce vb. III. / < lat. introducere < intro ÔÇô ├«n─âuntru, ducere ÔÇô a duce].
ÎNTRODÚCE vb. III. v. introduce.
INTROD├ÜCE vb. I. tr. 1. a b─âga, a include, a ├«ngloba. 2. a face s─â fie primit de cineva. 3. a ini╚Ťia, a da cuno╚Ötin╚Ťele ini╚Ťiale ├«ntr-un anumit domeniu. 4. a institui, a stabili. II. refl. a intra. (< lat. introducere, dup─â fr. introduire)
A INTROD├ÜCE introd├║c tranz. 1) A face s─â intre ├«n─âuntru; a v├ór├«; a b─âga. 2) (date, citate, preciz─âri etc.) A ad─âuga ├«ntr-un text scris; a include. 3) (persoane) A ajuta s─â se ini╚Ťieze (├«ntr-o problem─â, ├«ntr-o activitate). 4) (persoane) A face s─â fie primit (├«ntr-o organiza╚Ťie, ├«n casa cuiva etc.). 5) (metode, obiceiuri etc.) A face s─â fie adoptat. [Sil. in-tro-] /<lat. introducere, fr. introduire
introduce v. 1. a b─âga undeva; 2. a stabili: a introduce un obiceiu; 3. a p─âtrunde, a se adopta.
*introd├║c, -d├║s, a -d├║ce v. tr. (lat. intro-d├║co, -d├║cere, d. intro, ├«n ─âuntru [cu mi╚Öcare], ╚Öi d├║cere, a duce). Bag, v├«r, fac s─â intre: a introduce o sond─â ├«ntrÔÇÖo ran─â, un prieten ├«ntrÔÇÖo societate. Fig. Fac s─â se adopte, s─â se ─şa: a introduce o mod─â, un obice─ş. V. refl. Intru, p─âtrund, m─â strecor: ho╚Ťi─ş sÔÇÖa┼ş introdus ├«n cas─â sp─ârg├«nd zidu, (fig.) e gre┼ş s─â ├«mpedec─ş s─â se introduc─â abuzurile.
INTRODUCE vb. 1. a b─âga, a v├«r├«. (~ m├«na ├«n ap─â, cheia ├«n broasc─â.) 2. a b─âga, a pune, a v├«r├«. (~ vinul ├«n damigean─â.) 3. a b─âga, a trece, a v├«r├«. (~ a╚Ťa prin urechea acului.) 4. a se b─âga, a intra, a se v├«r├«. (S-a ~ ├«n sp─ârtura din zid.) 5. a include, a integra, a ├«ncorpora, a ├«ngloba. (A ~ ceva ├«n masa unei substan╚Ťe.) 6. a c─âl─âuzi, a ini╚Ťia. (A ~ pe cineva ├«ntr-un domeniu.) 7. a institui, a stabili. (~ o anumit─â practic─â.)

Introduce dex online | sinonim

Introduce definitie

Intrare: introduce
introduce verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: întroduce
întroduce verb grupa a III-a conjugarea a X-a