Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru intrinsec

INTRINS├ëC, -─é, intrinseci, -ce, adj. Care constituie partea l─âuntric─â, proprie ╚Öi esen╚Ťial─â a unui lucru; care exist─â prin sine ├«nsu╚Öi (independent de rela╚Ťiile sale cu alt lucru). ÔÇô Din fr. intrins├Ęque, lat. intrinsecus.
INTRINS├ëC, -─é, intrinseci, -ce, adj. Care constituie partea l─âuntric─â, proprie ╚Öi esen╚Ťial─â a unui lucru; care exist─â prin sine ├«nsu╚Öi (independent de rela╚Ťiile sale cu alt lucru). ÔÇô Din fr. intrins├Ęque, lat. intrinsecus.
INTRINS├ëC, -─é, intrinseci, -e, adj. (├Än opozi╚Ťie cu extrinsec) Care constituie partea l─âuntric─â, esen╚Ťa unui lucru. V. interior. Compozi╚Ťia se supune inten╚Ťiilor ideologico-artistice ale scriitorului ╚Öi nu trebuie s─â contravin─â adev─ârului vie╚Ťii, logicii intrinseci a eroilor ╚Öi ├«mprejur─ârilor oglindite. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 2/1. ÔŚŐ Valoare intrinsec─â = valoare pe care o are un obiect prin el ├«nsu╚Öi, independent de orice conven╚Ťie.
intrins├ęc adj. m., pl. intrins├ęci; f. intrins├ęc─â, pl. intrins├ęce
intrins├ęc adj. m., pl. intrins├ęci; f. sg. intrins├ęc─â, pl. intrins├ęce
INTRINSÉC adj. v. imanent.
Intrinsec Ôëá extrinsec
INTRINS├ëC, -─é adj. 1. Care constituie partea l─âuntric─â, esen╚Ťial─â, a unui lucru. ÔŚŐ Valoare intrinsec─â = valoare pe care o are un lucru ├«n chip absolut, prin el ├«nsu╚Öi. 2. (Fiz.; despre semiconductoare) A c─ârui conduc╚Ťie electric─â nu este condi╚Ťionat─â de existen╚Ťa impurit─â╚Ťilor. [< fr. intrins├Ęque, cf. lat. intrinsecus].
INTRINS├ëC, -─é adj. 1. care constituie partea l─âuntric─â, esen╚Ťa unui lucru; imanent. ÔÖŽ valoare ~─â = valoarea pe care o are un lucru ├«n chip absolut, prin el ├«nsu╚Öi. 2. (anat.; despre mu╚Öchi) ├«n interiorul unui organ. 3. (despre semiconductoare) care nu con╚Ťine impurit─â╚Ťi. (< fr. intrins├Ęque, lat. intrinsecus)
INTRINS├ëC ~c─â (~ci, ~ce) Care se con╚Ťine ├«n ├«ns─â╚Öi natura sau esen╚Ťa unui lucru sau fenomen; existent prin ├«ns─â╚Öi natura sau esen╚Ťa unui lucru sau fenomen; imanent. [Sil. in-trin-] /<fr. intrins├ęque, lat. intrinsecus
intrinsec a. 1. care e interior, esen╚Ťial: calit─â╚Ťi intrinsece; 2. real: valoare intrinsec─â.
*intrins├ęc, -─â adj., pl. ─ş, e (fr. intrins├Ęque, d. mlat. intrinsecus, adj. format d. adv. intrinsecus, ├«n ─âuntru, pin ─âuntru. V. extrinsec). Care e ├«ntrÔÇÖun lucru, ─ş-e (├«─ş este) propri┼ş, esen╚Ťial: merit intrinsec al unu─ş om. Valoarea intrinsec─â, real─â, independent─â de or─ş-ce conven╚Ťiune or─ş circumstan╚Ť─â: valoarea intrinsec─â a ferulu─ş e foarte mare. (La ob─şectele de metal pre╚Ťios, valoarea intrinsec─â e valoarea greut─â╚Ťi─ş metalulu─ş independent de lucr─âtur─â). Adv. ├Än mod intrinsec.
INTRINSEC adj. (FILOZ.) imanent, l─âuntric. (Element ~ al unui fenomen.)

Intrinsec dex online | sinonim

Intrinsec definitie

Intrare: intrinsec
intrinsec adjectiv