Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru intrigat

INTRIG├ü, intr├şg, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A de╚Ötepta curiozitatea, ├«ngrijorarea, suspiciunea cuiva, pun├óndu-l pe g├ónduri. 2. Intranz. (├Änv.) A face sau a b─âga intrigi (1); a unelti, a complota. ÔÇô Din fr. intriguer, it. intrigare.
INTRIG├üT, -─é, intriga╚Ťi, -te, adj. Care este ner─âbd─âtor s─â afle sau s─â ╚Ötie ceva care ├«l ├«ngrijoreaz─â, fa╚Ť─â de care are suspiciuni. ÔÇô V. intriga.
INTRIG├ü, intr├şg, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A de╚Ötepta curiozitatea, ├«ngrijorarea, suspiciunea cuiva, pun├óndu-l pe g├ónduri. 2. Intranz. (├Änv.) A face sau a b─âga intrigi (1); a unelti, a complota. ÔÇô Din fr. intriguer, it. intrigare.
INTRIG├üT, -─é, intriga╚Ťi, -te, adj. Care este ner─âbd─âtor s─â afle sau s─â ╚Ötie ceva care ├«l ├«ngrijoreaz─â, fa╚Ť─â de care are suspiciuni. ÔÇô V. intriga.
INTRIG├ü, intr├şg ╚Öi intrighez, vb. I. 1. Tranz. A de╚Ötepta curiozitatea, suspiciunea cuiva pun├«ndu-l pe g├«nduri, a da de g├«ndit, a trezi interesul. Aspectul acestui cortegiu m─â intrig─â grozav. SAHIA, U.R.S.S. 62. P─âreau c─â descoper─â acum pe seama tovar─â╚Öului lor, o ciud─â╚Ťenie care ├«i consterna ╚Öi-i intriga totodat─â. BOGZA, A. ├Ä. 595. 2. Intranz. (├Änvechit) A face intrigi, a umbla cu intrigi; a unelti, a complota. Unele din familiile fanariotice, precum Mavrocorda╚Ťii, afl├«ndu-se ├«n mare influen╚Ť─â la Poart─â, intrigar─â, ╚Öi ├«n doi ani capetele Br├«ncovenilor, Cantacuzinilor, V─âc─âre╚Ötilor, Dude╚Ötilor c─âzur─â supt securea otoman─â. B─éLCESCU, O. I 71. [Miron Costin] intrig─â mult s─â se numeasc─â domn Duca-vod─â, prietenul s─âu. id. ib. 185.
INTRIG├üT, -─é, intriga╚Ťi, -te, adj. Care este curios de a afla sau de a ╚Öti ceva. V. nedumerit. Tot nu pot ├«n╚Ťelege, m─ârturisi Boldur Iloveanu intrigat. C. PETRESCU, R. DR. 107. Barb─â-Ro╚Öie r─âmase intrigat, curios s─â ╚Ötie mai mult dec├«t auzise. BART, E. 379. La ├«nceput erau foarte intrigate: cine-or fi, din ce familie, cum tr─âiesc? VLAHU╚Ü─é, O. A. 300.
intrig├í (a ~) vb., ind. prez. 3 intr├şg─â
intrig├í vb., ind. prez. 1 sg. intr├şg, 3 sg. intr├şg─â
INTRIGÁ vb. v. îngrijora.
INTRIGÁ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
INTRIGÁT adj. v. îngrijorat.
INTRIG├ü vb. I. 1. tr. A nelini╚Öti, a st├órni curiozitatea cuiva. 2. intr. (Rar) A face intrigi; a unelti, a complota. [P.i. intr├şg ╚Öi -ghez. / < fr. intriguer, cf. lat. intricare ÔÇô a ├«ncurca].
INTRIGÁ vb. I. tr. a neliniști, a stârni curiozitatea cuiva; a contraria. II. intr. a face intrigi; a unelti, a complota. (< fr. intriguer, it. intrigare)
A INTRIG├ü intr├şg 1. tranz. A pune pe g├ónduri, trezind curiozitatea, suspiciunea sau ├«ngrijorarea. 2. intranz. A face intrigi; a recurge la intrigi. [G.-D. intrigii; Sil. in-tri-] /<fr. intriguer, lat. intrigare
intrigà v. 1. a face intrigi; 2. a încurca, a îngrija (fig.): această scrisoare mă intrighează.
*intr├şg, a -├í v. tr. (fr. intriguer, d. it. intrigo, -├íre, care vine d. lat. intrico, -├íre, ├«ncurc, ├«nc├«lcesc. V. in-ex-tric-abil, stric). Fac intrig─ş. A te intriga ceva, a-╚Ť─ş da de g├«ndit, a te ├«ncurca din cauz─â c─â nu ╚Ťi-l explic─ş: aceast─â scrisoare m─â intrig─â. ÔÇô ╚śi -gh├ęz, -g─âm ╚Ö. a.
INTRIGA vb. a (se) alarma, a (se) frămînta, a (se) îngrijora, a (se) neliniști, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întîrzierea lui.)
intriga vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.
INTRIGAT adj. alarmat, îngrijorat, neliniștit, (livr.) impacient, impacientat, (înv.) îngrijit.

Intrigat dex online | sinonim

Intrigat definitie

Intrare: intrigat
intrigat adjectiv
Intrare: intriga
intriga verb grupa I conjugarea I