INTRIGÁ, intríg, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. 2. Intranz. (Înv.) A face sau a băga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din fr. intriguer, it. intrigare.

INTRIGÁT, -Ă, intrigați, -te, adj. Care este nerăbdător să afle sau să știe ceva care îl îngrijorează, față de care are suspiciuni. – V. intriga.

INTRIGÁ, intríg, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. 2. Intranz. (Înv.) A face sau a băga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din fr. intriguer, it. intrigare.

INTRIGÁT, -Ă, intrigați, -te, adj. Care este nerăbdător să afle sau să știe ceva care îl îngrijorează, față de care are suspiciuni. – V. intriga.

INTRIGÁ, intríg și intrighez, vb. I. 1. Tranz. A deștepta curiozitatea, suspiciunea cuiva punîndu-l pe gînduri, a da de gîndit, a trezi interesul. Aspectul acestui cortegiu mă intrigă grozav. SAHIA, U.R.S.S. 62. Păreau că descoperă acum pe seama tovarășului lor, o ciudățenie care îi consterna și-i intriga totodată. BOGZA, A. Î. 595. 2. Intranz. (Învechit) A face intrigi, a umbla cu intrigi; a unelti, a complota. Unele din familiile fanariotice, precum Mavrocordații, aflîndu-se în mare influență la Poartă, intrigară, și în doi ani capetele Brîncovenilor, Cantacuzinilor, Văcăreștilor, Dudeștilor căzură supt securea otomană. BĂLCESCU, O. I 71. [Miron Costin] intrigă mult să se numească domn Duca-vodă, prietenul său. id. ib. 185.

INTRIGÁT, -Ă, intrigați, -te, adj. Care este curios de a afla sau de a ști ceva. V. nedumerit. Tot nu pot înțelege, mărturisi Boldur Iloveanu intrigat. C. PETRESCU, R. DR. 107. Barbă-Roșie rămase intrigat, curios să știe mai mult decît auzise. BART, E. 379. La început erau foarte intrigate: cine-or fi, din ce familie, cum trăiesc? VLAHUȚĂ, O. A. 300.

intrigá (a ~) vb., ind. prez. 3 intrígă

intrigá vb., ind. prez. 1 sg. intríg, 3 sg. intrígă

INTRIGÁ vb. v. îngrijora.

INTRIGÁ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.

INTRIGÁT adj. v. îngrijorat.

INTRIGÁ vb. I. 1. tr. A neliniști, a stârni curiozitatea cuiva. 2. intr. (Rar) A face intrigi; a unelti, a complota. [P.i. intríg și -ghez. / < fr. intriguer, cf. lat. intricare – a încurca].

INTRIGÁ vb. I. tr. a neliniști, a stârni curiozitatea cuiva; a contraria. II. intr. a face intrigi; a unelti, a complota. (< fr. intriguer, it. intrigare)

A INTRIGÁ intríg 1. tranz. A pune pe gânduri, trezind curiozitatea, suspiciunea sau îngrijorarea. 2. intranz. A face intrigi; a recurge la intrigi. [G.-D. intrigii; Sil. in-tri-] /<fr. intriguer, lat. intrigare

intrigà v. 1. a face intrigi; 2. a încurca, a îngrija (fig.): această scrisoare mă intrighează.

*intríg, a -á v. tr. (fr. intriguer, d. it. intrigo, -áre, care vine d. lat. intrico, -áre, încurc, încîlcesc. V. in-ex-tric-abil, stric). Fac intrigĭ. A te intriga ceva, a-țĭ da de gîndit, a te încurca din cauză că nu ți-l explicĭ: această scrisoare mă intrigă. – Și -ghéz, -găm ș. a.

INTRIGA vb. a (se) alarma, a (se) frămînta, a (se) îngrijora, a (se) neliniști, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întîrzierea lui.)

intriga vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.

INTRIGAT adj. alarmat, îngrijorat, neliniștit, (livr.) impacient, impacientat, (înv.) îngrijit.