intrigant definitie

14 definiții pentru intrigant

INTRIGÁNT, -Ă, intriganți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau bagă intrigi (1). – Din fr. intrigant.
INTRIGÁNT, -Ă, intriganți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau bagă intrigi (1). – Din fr. intrigant.
INTRIGÁNT, -Ă, intriganți, -te, s. m. și f. Persoană căreia îi place să facă intrigi (1), băgînd zîzanie între oameni. Acest intrigant face fel de fel de mișelii. CARAGIALE, O. III 14. Strivi acest furnicar de intriganți. NEGRUZZI, S. I 275. Curteni, adecă... intriganți, care știu pe monarh așa de bine a-l purta. BUDAI-DELEANU, Ț. 357. ◊ (Adjectival) Fals, intrigant, șiret, ar fi fost periculos dacă natura nu i-ar fi refuzat mijloacele intelectuale. BOLINTINEANU, O. 414. ♦ Tip de erou negativ într-o piesă de teatru. Intrigantul umblă ce umblă, patru acte d-a rîndul, dar în sfîrșit, în actul al cincilea, i se înfundă și lui. CARAGIALE, O. III 228.
intrigánt adj. m., s. m., pl. intrigánți; adj. f., s. f. intrigántă, pl. intrigánte
intrigánt s. m., adj. m., pl. intrigánți; f. sg. intrigántă, pl. intrigánte
INTRIGÁNT adj., s. (înv.) uneltitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, (fam. fig.) sforar.
INTRIGÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care face intrigi (1). [Cf. fr. intrigant, it. intrigante].
INTRIGÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care face intrigi (1). (< fr. intrigant)
INTRIGÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care face intrigi (pentru a-și atinge scopurile). /<fr. intrigant
intrigant m. cel ce face intrigi.
*intrigánt, -ă adj. (fr. intrigant, d. it. intrigante). Care face intrigĭ: om, caracter intrigant. V. sforar.
INTRIGANT adj., s. (înv.) uneltitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, (fam. fig.) sforar.
marghiolaș Marghiolaș „intrigant” este explicat de Zorela Creța, în SMCF, IV, p. 185, și de DLR prin marghiol; dar acesta din urmă fiind adjectiv (cu sensul de „șiret”), nu se vede de ce ar mai avea nevoie de un sufix -aș. Mi se pare mai normal să pornim de la verbul marghioli, la care s-a adăugat sufixul de nume de agent.
INTRIGANT fitiligiu, manevrant, pastilar, sforar.

intrigant dex

Intrare: intrigant (adj.)
intrigant adjectiv
Intrare: intrigant (s.m.)
intrigant substantiv masculin