Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru intriga

INTRIG├ü, intr├şg, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A de╚Ötepta curiozitatea, ├«ngrijorarea, suspiciunea cuiva, pun├óndu-l pe g├ónduri. 2. Intranz. (├Änv.) A face sau a b─âga intrigi (1); a unelti, a complota. ÔÇô Din fr. intriguer, it. intrigare.
├ŹNTRIG─é, intrigi, s. f. 1. Ac╚Ťiune (ascuns─â) care folose╚Öte mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire. 2. Schem─â general─â de fapte ╚Öi de ac╚Ťiuni care reprezint─â subiectul unor opere literare. ÔÇô Din fr. intrigue.
INTRIG├ü, intr├şg, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A de╚Ötepta curiozitatea, ├«ngrijorarea, suspiciunea cuiva, pun├óndu-l pe g├ónduri. 2. Intranz. (├Änv.) A face sau a b─âga intrigi (1); a unelti, a complota. ÔÇô Din fr. intriguer, it. intrigare.
├ŹNTRIG─é, intrigi, s. f. 1. Ac╚Ťiune (ascuns─â) care folose╚Öte mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire. 2. Schem─â general─â de fapte ╚Öi de ac╚Ťiuni care reprezint─â subiectul unor opere literare. ÔÇô Din fr. intrigue.
INTRIG├ü, intr├şg ╚Öi intrighez, vb. I. 1. Tranz. A de╚Ötepta curiozitatea, suspiciunea cuiva pun├«ndu-l pe g├«nduri, a da de g├«ndit, a trezi interesul. Aspectul acestui cortegiu m─â intrig─â grozav. SAHIA, U.R.S.S. 62. P─âreau c─â descoper─â acum pe seama tovar─â╚Öului lor, o ciud─â╚Ťenie care ├«i consterna ╚Öi-i intriga totodat─â. BOGZA, A. ├Ä. 595. 2. Intranz. (├Änvechit) A face intrigi, a umbla cu intrigi; a unelti, a complota. Unele din familiile fanariotice, precum Mavrocorda╚Ťii, afl├«ndu-se ├«n mare influen╚Ť─â la Poart─â, intrigar─â, ╚Öi ├«n doi ani capetele Br├«ncovenilor, Cantacuzinilor, V─âc─âre╚Ötilor, Dude╚Ötilor c─âzur─â supt securea otoman─â. B─éLCESCU, O. I 71. [Miron Costin] intrig─â mult s─â se numeasc─â domn Duca-vod─â, prietenul s─âu. id. ib. 185.
├ŹNTRIG─é, intrigi, s. f. 1. (Adesea construit cu verbele ┬źa face┬╗, ┬źa b─âga┬╗, ┬źa umbla cu┬╗ etc.) Uneltire, ac╚Ťiune ascuns─â dus─â prin mijloace necinstite pentru realizarea unui scop sau a unei cauze nedrepte sau pentru z─âd─ârnicirea unui lucru; cabal─â (2). V. vrajb─â, z├«zanie. Umbla cu vorbe ╚Öi cu intrigi proaste. SADOVEANU, B. 280. Nu te amesteca ├«n intrigi. NEGRUZZI, S. I 249. 2. Totalitatea incidentelor care dezvolt─â ac╚Ťiunea unei piese de teatru sau a unei opere epice. Intriga se ├«ncurc─â a╚Öa de r─âu, ├«nc├«t autorul nici nu ├«ndr─âzne╚Öte s-o descurce de pe scen─â, ci ├«ntre culise. GHEREA, ST. CR. I 364. Aceste dou─â opere ale lui Filimon nu s├«nt ni╚Öte roman╚Ťuri, ├«n cari s─â se desf─â╚Öure peripe╚Ťiile unei intrigi. GHICA, S. A. 80.
intrig├í (a ~) vb., ind. prez. 3 intr├şg─â
├şntrig─â s. f., g.-d. art. ├şntrigii; pl. ├şntrigi
intrig├í vb., ind. prez. 1 sg. intr├şg, 3 sg. intr├şg─â
├şntrig─â s. f., g.-d. art. ├şntrigii; pl. ├şntrigi
INTRIGÁ vb. v. îngrijora.
INTRIGÁ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
├ŹNTRIG─é s. 1. ma╚Öina╚Ťie, uneltire, (livr.) cabal─â, (├«nv. ╚Öi reg.) marghiolie, (Munt. ╚Öi Olt.) ╚Öcoal─â, (Bucov. ╚Öi Transilv.) ╚Öcort, (├«nv.) marafet, tehn─â, tocmeal─â, umblet, zavistie, (fam.) tertip, (fig.) manevr─â, manoper─â, urzeal─â, (fig. rar) mreaj─â, re╚Ťea, tram─â, ╚Ťes─âtur─â, (fam. fig.) m├ónc─âtorie, panglic─ârie, sfor─ârie. (Umbl─â cu tot felul de ~i.) 2. v. complot. 3. v. ac╚Ťiune.
INTRIG├ü vb. I. 1. tr. A nelini╚Öti, a st├órni curiozitatea cuiva. 2. intr. (Rar) A face intrigi; a unelti, a complota. [P.i. intr├şg ╚Öi -ghez. / < fr. intriguer, cf. lat. intricare ÔÇô a ├«ncurca].
├ŹNTRIG─é s.f. 1. Uneltire (secret─â) care folose╚Öte mijloace nepermise ├«n vederea realiz─ârii sau a z─âd─ârnicirii unui lucru. ÔÖŽ Vrajb─â, z├ózanie. 2. Parte a subiectului care determin─â cursul ac╚Ťiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucne╚Öte conflictul. [< fr. intrigue].
INTRIGÁ vb. I. tr. a neliniști, a stârni curiozitatea cuiva; a contraria. II. intr. a face intrigi; a unelti, a complota. (< fr. intriguer, it. intrigare)
├ŹNTRIG─é s. f. 1. uneltire care folose╚Öte mijloace nepermise ├«n vederea realiz─ârii sau a z─âd─ârnicirii unui lucru. ÔŚŐ vrajb─â. 2. parte a subiectului care determin─â cursul ac╚Ťiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucne╚Öte conflictul. (< fr. intrigue)
intr├şg─â (├şntrigi), s. f. ÔÇô 1. Uneltire. ÔÇô 2. Schem─â care reprezint─â subiectul unei opere literare. ÔÇô Var. (pop.) intric─â. Mr. intrig─â. Fr. intrigue; var., prin intermediul ngr. ß╝┤╬Ż¤ä¤ü╬╣╬│¤░╬▒ (Graur, BL, VI, 154), cf. bg. intriga. ÔÇô Der. intriga, vb. (a face intrigi); intrigant, s. f., din fr.
A INTRIG├ü intr├şg 1. tranz. A pune pe g├ónduri, trezind curiozitatea, suspiciunea sau ├«ngrijorarea. 2. intranz. A face intrigi; a recurge la intrigi. [G.-D. intrigii; Sil. in-tri-] /<fr. intriguer, lat. intrigare
├ŹNTRIG─é ~gi f. 1) Ac╚Ťiune reprobabil─â, ├«ntreprins─â pe ascuns pentru a st├órni vrajba sau a z─âd─ârnici ceva; uneltire. 2) Ansamblu de evenimente ╚Öi conflicte principale care constituie subiectul unei lucr─âri artistice. /<fr. intrigue, germ. Intrige
intrigà v. 1. a face intrigi; 2. a încurca, a îngrija (fig.): această scrisoare mă intrighează.
intrigă f. 1. uneltiri ascunse pentru a face să reușească sau să cază o afacere; 2. incidente cari formează nodul unei piese de teatru.
*intr├şg, a -├í v. tr. (fr. intriguer, d. it. intrigo, -├íre, care vine d. lat. intrico, -├íre, ├«ncurc, ├«nc├«lcesc. V. in-ex-tric-abil, stric). Fac intrig─ş. A te intriga ceva, a-╚Ť─ş da de g├«ndit, a te ├«ncurca din cauz─â c─â nu ╚Ťi-l explic─ş: aceast─â scrisoare m─â intrig─â. ÔÇô ╚śi -gh├ęz, -g─âm ╚Ö. a.
*├şntrig─â f., pl. ─ş (ngr. intrigka, fr. intrigue, d. it. intrigo, subst. verbal d. intrigare, a intriga; sp. pg. intriga, intrig─â. V. stric). Uneltir─ş ascunse ca s─â reu╚Öeasc─â or─ş s─â cad─â o afacere. Incidentele care formeaz─â nodu une─ş p─şese teatrale. ÔÇô Ma─ş bine -├şg─â. V. sfor─ârie.
INTRIGA vb. a (se) alarma, a (se) frămînta, a (se) îngrijora, a (se) neliniști, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întîrzierea lui.)
intriga vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.
INTRIG─é s. 1. ma╚Öina╚Ťie, uneltire, (livr.) cabal─â, (├«nv. ╚Öi reg.) marghiolie, (Munt. ╚Öi Olt.) ╚Öcoal─â, (Bucov. ╚Öi Transilv.) ╚Öcort, (├«nv.) marafet, tehn─â, tocmeal─â, umblet, zavistie, (fam.) tertip, (fig.) manevr─â, manoper─â, urzeal─â, (fig. rar) mreaj─â, re╚Ťea, tram─â, ╚Ťes─âtur─â, (fam. fig.) m├«nc─âtorie, panglic─ârie, sfor─ârie. (Umbl─â cu tot felul de ~i.) 2. complot, conjura╚Ťie, conspira╚Ťie, ma╚Öina╚Ťie, uneltire, (livr.) cabal─â, (├«nv. ╚Öi pop.) me╚Öte╚Öug, me╚Öte╚Öugire,(├«nv.) m─âiestrie, (fig.) lucr─âtur─â, urzeal─â. (O ~ de curte.) 3. ac╚Ťiune, afabula╚Ťie, fabula╚Ťie, subiect, (livr.) tram─â, (rar) fabul─â, (fig.) ╚Ťes─âtur─â. (~ unui roman.)
INTRIG─é. Subst. Intrig─â, uneltire, manevr─â (fig.), ma╚Öina╚Ťii, cabal─â (fig.), urzeal─â (fig.), zavistie (├«nv.), sfor─ârie (fam.), z├«zanie. Complot, conspira╚Ťie, conjura╚Ťie (rar). Bisericu╚Ť─â (fig.), ga╚Öc─â (peior.), clic─â. Denun╚Ťare, denun╚Ť, dela╚Ťiune, p├«r─â, p├«r├«ciune (pop.), p├«r├«tur─â (├«nv.). Instigare, instiga╚Ťie, incitare (livr.), incita╚Ťie (livr.), ├«nt─âr├«tare, a╚Ť├«╚Ťare (fig.), asmu╚Ťire (fig.), sumu╚Ťare (pop.). Dezbinare, discordie, disensiune, dezacord, ne├«n╚Ťelegere, dihonie (reg.), ceart─â, filonichie (├«nv.). Intrigant, cutr─â, uneltitor, sforar (fig.), fitilist (fam.), complice. Denun╚Ť─âtor, delator, p├«r├«cios, p├«r├«tor, turn─âtor (fam.). Complotist, complota╚Ö (├«nv.), conjurat (rar). Adj. Intrigant, zavistios (├«nv.), zavistnic (├«nv.), zavistuitor (├«nv.), dezbin─âtor (rar). Vb. A face (a b─âga) intrigi, a intriga (├«nv.), a zavistui (├«nv.), a trage sforile, a unelti, a urzi (fig.), a conspira, a ╚Ťese (fig.), a b─âga discordie, a b─âga z├«zanie, a b─âga (a v├«r├«) fitil (fitiluri) (fam.), a b─âga ac ├«n miere; a agita spiritele, a incita (livr.), a monta (fig.), a a╚Ť├«╚Ťa (fig.), a sumu╚Ťa (pop.), a asmu╚Ťi (fig.), a dezbina. A denun╚Ťa, a turna (fig.), a p├«r├«. V. ceart─â, def─âimare, dezacord, invidie, provocare, r─âzvr─âtire.
INTRIGĂ iudalâc, îmbârligătură, lucrătură, panglicărie, strâmbă, șulfărie.

Intriga dex online | sinonim

Intriga definitie

Intrare: intrig─â
intrig─â substantiv feminin
Intrare: intriga
intriga verb grupa I conjugarea I