Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru intrepid

INTREPÍD, -Ă, intrepizi, -de, adj. (Livr.) Care nu dă înapoi în fața greutăților, care înfruntă pericolul; brav, curajos, îndrăzneț, cutezător. – Din fr. intrépide, lat. intrepidus.
ÎNTREPÍD, -Ă adj. v. intrepid.
INTREPÍD, -Ă, intrepizi, -de, adj. (Livr.) Care nu dă înapoi în fața greutăților, care înfruntă pericolul; brav, curajos, îndrăzneț, cutezător. – Din fr. intrépide, lat. intrepidus.
ÎNTREPÍD, -Ă adj. v. intrepid.
INTREPÍD, -Ă, intrepizi, -de, adj. (Franțuzism) Care nu se dă înapoi în fața greutăților și primejdiilor; cutezător, neînfricat, curajos. Inteligentă, intrepidă, înfruntînd primejdia... ea își croise un drum în viață, în urcuș anevoios dar sigur, cu o voință îndărătnică. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 153.
intrepíd (livr.) adj. m., pl. intrepízi; f. intrepídă, pl. intrepíde
intrepíd adj. m., pl. intrepízi; f. sg. intrepídă, pl. intrepíde
INTREPÍD adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz.
INTREPÍD, -Ă adj. Cutezător, curajos, brav. ♦ Tenace. [< fr. intrépide, cf. lat. intrepidus].
INTREPÍD, -Ă adj. cutezător, curajos, brav; (p. ext.) tenace. (< fr. intrépide, lat. intrepidus)
INTREPÍD ~dă (~zi, ~de) Care nu se teme de primejdii; îndrăzneț; curajos. [Sil. in-tre-] /<fr. intrepide, lat. intrepidus
intrepid a. 1. care nu se teme de nimic; 2. care nu se dă înapoi dinaintea greutăților.
*intrépid, -ă adj. (lat. in-trépidus, care nu tremură, curajos. V. treapăd). Care nu se teme de pericul: Ștefan cel Mare era foarte intrepid. Fig. Care nu se teme de obstacule, de dificultățĭ: negustor intrepid. Adv. În mod intrepid.
intrepid adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEȚ. NEÎNFRICAT. SEMEȚ. VITEAZ.

Intrepid dex online | sinonim

Intrepid definitie

Intrare: intrepid
intrepid adjectiv
întrepid