INTRANZITIVITÁTE s. f. Însușirea, calitatea unui verb intranzitiv. – Din fr. intransivité.

INTRANZITIVITÁTE s. f. Însușirea, calitatea unui verb intranzitiv. – Din fr. intransivité.

intranzitivitáte s. f., g.-d. art. intranzitivitắții

intranzitivitáte s. f. g.-d. art. intranzitivității

INTRANZITIVITÁTE s.f. 1. (Gram.) Caracterul unui verb intranzitiv. 2. (Log.) Relație în care nu se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalți termeni. [Cf. fr. intransitivité].

INTRANZITIVITÁTE s. f. 1. proprietate a unui verb de a fi intranzitiv. 2. proprietate a unei relații intranzitive (2). (< fr. intransitivité)

INTRANZITIVITÁTE s. f. (cf. fr. intransitivité): proprietate intrinsecă a verbelor de a nu putea primi, într-un context dat, un complement direct sau o subordonată completivă directă.