Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru intransigent

INTRANSIG├ëNT, -─é, intransigen╚Ťi, -te, adj. Care nu se abate de la o anumit─â linie adoptat─â, care nu accept─â concilieri sau compromisuri; incoruptibil. ÔÇô Din fr. intransigeant.
INTRANSIG├ëNT, -─é, intransigen╚Ťi, -te, adj. Care nu se abate de la o anumit─â linie adoptat─â, care nu accept─â concilieri sau compromisuri; incoruptibil. V. ne├«nduplecat. ÔÇô Din fr. intransigeant.
INTRANSIG├ëNT, -─é, intransigen╚Ťi, -te, adj. Care nu se abate cu nici un chip de la o anumit─â linie, care nu accept─â concilieri sau compromisuri, care nu cedeaz─â; ne├«mp─âcat, ne├«nduplecat, necru╚Ť─âtor, ne├«ng─âduiior. Leninismul ├«nva╚Ť─â partidele comuniste s─â fie intransigente fa╚Ť─â de orice deviere oportunist─â ╚Öi na╚Ťionalist─â, s─â nu tolereze pe ├«mp─âciuitori╚Öti ╚Öi capitulan╚Ťi. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 445. Rechizitoriul violent al lui Nicolaie B─âlcescu ├«mpotriva castei dominante ╚Öi pozi╚Ťia sa intransigent─â au f─âcut ca izgonirea lui din ╚Ťar─â s─â fie prelungit─â. SADOVEANU, E. 52. Intransigent ╚Öi ├«ndr─âzne╚Ť ├«n ac╚Ťiunile mari, dasc─âlul... era cuprins de sfiiciune c├«nd vorbea. CAMIL PETRESCU, O. II 529.
intransig├ęnt adj. m., pl. intransig├ęn╚Ťi; f. intransig├ęnt─â, pl. intransig├ęnte
intransig├ęnt adj. m., pl. intransig├ęn╚Ťi; f. sg. intransig├ęnt─â, pl. intransig├ęnte
INTRANSIG├ëNT adj. 1. v. hot─âr├ót. 2. v. necru╚Ť─âtor. 3. v. ne├«ng─âduitor.
Intransigent Ôëá tolerant
INTRANSIG├ëNT, -─é adj. Ne├«nduplecat, necru╚Ť─âtor, incoruptibil. [Cf. fr. intransigeant, it. intransigente].
INTRANSIGÉNT, -Ă adj. care nu admite să facă concesii, compromisuri; neînduplecat; incoruptibil. (< fr. intransigeant, it. intransigente)
INTRANSIG├ëNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) ╚Öi adverbial Care nu admite nici o concesie sau nici un compromis; consecvent ├«n ac╚Ťiuni ╚Öi ├«n convingeri; inflexibil. /<fr. intransigeant
intransigent a. și m. care nu face nici o concesiune.
*intransig├ęnt, -─â adj. (d. transigent). Care nu transige: partid politic intransigent.
INTRANSIGENT adj. 1. decis, d├«rz, ferm, hot─âr├«t, inflexibil, neab─âtut, neclintit, nestr─âmutat, ne╚Öov─âitor, statornic, (├«nv.) nepreget─âtor. (Om ~; caracter ~.) 2. necru╚Ť─âtor. (~ cu ho╚Ťii.)

Intransigent dex online | sinonim

Intransigent definitie

Intrare: intransigent
intransigent adjectiv