Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru intransigen╚Ť─â

INTRANSIG├ëN╚Ü─é s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi intransigent; atitudine intransigent─â. ÔÇô Din fr. intransigeance, it. intransigenza.
INTRANSIG├ëN╚Ü─é s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi intransigent; atitudine intransigent─â. ÔÇô Din fr. intransigeance, it. intransigenza.
INTRANSIG├ëN╚Ü─é s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi intransigent; atitudine care nu admite compromisuri sau concilieri. Partidul educ─â pe comuni╚Öti ╚Öi pe to╚Ťi oamenii muncii ├«n spiritul intransigen╚Ťei ╚Öi fermit─â╚Ťii ├«n lupta ├«mpotriva du╚Ömanilor interni ╚Öi externi. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2605.
intransig├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. intransig├ęn╚Ťei
intransig├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. intrasig├ęn╚Ťei
INTRANSIGÉNȚĂ s. 1. v. hotărâre. 2. v. severitate.
INTRANSIG├ëN╚Ü─é s.f. Atitudine necru╚Ť─âtoare, lipsit─â de compromisuri; ne├«nduplecare. [Cf. fr. intransigeance, it. intransigenza].
INTRANSIG├ëN╚Ü─é s. f. atitudine necru╚Ť─âtoare, refuz al compromisurilor. (< fr. intransigeance, it. intransigenza)
INTRANSIG├ëN╚Ü─é f. 1) Caracter intransigent. 2) Atitudine intransigent─â. [G.-D. intransigen╚Ťei] /<fr. intransigence, it. intransigenza
*intransig├ęn╚Ť─â f., pl. e (d. transigen╚Ť─â). Caracteru de a fi intransigent.
INTRANSIGEN╚Ü─é s. 1. d├«rzenie, fermitate, hot─âr├«re, neclintire, ne├«nduplecare, nestr─âmutare, ne╚Öov─âire, statornicie, (livr.) decizie. (├«nv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. 2. asprime, constr├«ngere, rigoare, rigurozitate, severitate, str─â╚Önicie, stricte╚Ťe, (├«nv.) str─â╚Önicire, (fig.) duritate. (~ regimului de internat.)

Intransigen╚Ť─â dex online | sinonim

Intransigen╚Ť─â definitie

Intrare: intransigen╚Ť─â
intransigen╚Ť─â