Dicționare ale limbii române

2 intrări

25 definiții pentru intoxicare

INTOXICÁ, intóxic, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) introduce în organism substanțe toxice care duc la otrăvirea lui; a (se) otrăvi. ♦ Fig. (Fam.) A (se) plictisi peste măsură; a agasa sau a fi agasat. – Din fr. intoxiquer, lat. intoxicare.
INTOXICÁRE, intoxicări, s. f. Acțiunea de a (se) intoxica și rezultatul ei; otrăvire. – V. intoxica.
INTOXICÁ, intóxic, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) introduce în organism substanțe toxice care duc la otrăvirea lui; a (se) otrăvi. ♦ Fig. (Fam.) A (se) plictisi peste măsură; a agasa sau a fi agasat. – Din fr. intoxiquer, lat. intoxicare.
INTOXICÁRE, intoxicări, s. f. Acțiunea de a (se) intoxica și rezultatul ei; otrăvire. – V. intoxica.
INTOXICÁ, intóxic, vb. I. Tranz. 1. A introduce într-un organism substanțe toxice; a otrăvi. (Refl.) S-a intoxicat cu bioxid de carbon. 2. Fig. (Familiar) A plictisi (pe cineva) peste măsură.
INTOXICÁRE, intoxicări, s. f. Acțiunea de a (se) intoxica și rezultatul ei; intoxicație. Angajaților care prestează munci legate de pericolul intoxicării li se vor da antidoturi. COD. M. 40.
intoxicá (a ~) vb., ind. prez. 3 intóxică
intoxicáre s. f., g.-d. art. intoxicắrii; pl. intoxicắri
intoxicá vb., ind. prez. 1 sg. intóxic, 3 sg. și pl. intóxică
intoxicáre s. f., g.-d. art. intoxicării; pl. intoxicări
INTOXICÁ vb. a (se) otrăvi.
INTOXICÁRE s. v. intoxicație.
A (se) intoxica ≠ a (se) dezintoxica
A intoxica ≠ a dezintoxica
Intoxicare ≠ dezintoxicare
INTOXICÁ vb. I. tr., refl. 1. A(-și) introduce în organism substanțe toxice, a (se) otrăvi. 2. (Fig.; fam.) A (se) plictisi foarte tare. [P.i. intoxíc. / < fr. intoxiquer, cf. lat. in – în, gr. toxikon – otravă].
INTOXICÁRE s.f. Faptul de a (se) intoxica; intoxicație. [< intoxica].
INTOXICÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-și) introduce în organism substanțe toxice, a (se) otrăvi. 2. (fig.) a (se) plictisi foarte tare. II. tr. a influența în mod insidios spiritele pentru a le face sensibile la propagandă, a demoraliza. 2. deruta prin difuzarea de știri false. (< fr. /s’/intoxiquer, lat. intoxicare)
A INTOXICÁ intóxic tranz. 1) A face să se intoxice; a otrăvi. 2) fig. (persoane) A enerva cu insistență; a agasa. /<fr. intoxiquer, lat. intoxicare
A SE INTOXICÁ mă intóxic intranz. A-și supune (involuntar) organismul unei intoxicații; a se otrăvi. /<fr. intoxiquer, lat. intoxicare
*intóxic, a -á v. tr. (mlat. intóxico, -áre, d. lat. tóxicum, toxic). Înveninez, otrăvesc: Jidaniĭ intoxică poporu cu rachiŭ falsificat. – Și -chez, -chezĭ, -chează, -căm ș. a. V. hîlbe.
*intoxicațiúne f. (d. intoxic). Acțiunea de a intoxica: asfixia pin acid carbonic e o intoxicațiune. – Și -áție și -áre.
INTOXICA vb. a (se) otrăvi.
INTOXICARE s. intoxicație, otrăvire, otrăvit.
intoxicáre s. f. Dezinformare, influențare prin propagandă înșelătoare ◊ „Știm cu toții că a existat în fosta securitate un serviciu special de «intoxicare», de dezinformare.” R.lit. 8 XI 90 p. 2. ◊ „Este momentul în care propaganda – a se citi operația de intoxicare – trebuie să intre în joc.” Z. 11 IX 95 p. 3; v. și virus (cf. fr. intoxication; PR, DMC 1960; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

intoxicare definitie

intoxicare dex

Intrare: intoxica
intoxica verb grupa I conjugarea I
Intrare: intoxicare
intoxicare substantiv feminin