15 definiții pentru intoxicațiune
INTOXICÁȚIE, intoxicații,
s. f. Stare patologică provocată de introducerea sau acumularea în organism a unor substanțe toxice; otrăvire. [
Var.: (rar)
intoxicațiúne s. f.] – Din
fr. intoxication. INTOXICAȚIÚNE s. f. v. intoxicație. INTOXICÁȚIE, intoxicații,
s. f. Rezultat al introducerii sau acumulării în organism a unor substanțe toxice; starea celui ce s-a intoxicat; otrăvire. [
Var.: (rar)
intoxicațiúne s. f.] – Din
fr. intoxication. INTOXICAȚIÚNE s. f. v. intoxicație. INTOXICÁȚIE, intoxicații,
s. f. Otrăvire a organismului cu substanțe toxice.
intoxicáție (-ți-e)
s. f.,
art. intoxicáția (-ți-a),
g.-d. art. intoxicáției;
pl. intoxicáții,
art. intoxicáțiile (-ți-i-)
intoxicáție s. f. (sil. -ți-e), art. intoxicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. intoxicáției; pl. intoxicáții, art. intoxicáțiile (sil. -ți-i-)[1] INTOXICÁȚIE s. intoxicare, otrăvire, otrăvit.[1] INTOXICÁȚIE s.f. Otrăvire a organismului cu substanțe toxice; intoxicare. [Gen. -iei, var. intoxicațiune s.f. / cf. fr. intoxication].
INTOXICAȚIÚNE s.f. v.
intoxicație. INTOXICÁȚIE s. f. otrăvire a organismului cu substanțe toxice. (< fr. intoxication)
INTOXICÁȚIE ~i f. Stare patologică cauzată de introducerea (involuntară) în organism a unor substanțe toxice, manifestată, mai ales, prin amețeli, vome, diaree. ~ medicamentoasă. [G.-D. intoxicației; Sil. -ți-e] /<fr. intoxication[1] intoxicați(un)e f. Med. introducerea unei otrăvi în organism.
*intoxicațiúne f. (d. intoxic). Acțiunea de a intoxica: asfixia pin acid carbonic e o intoxicațiune. – Și
-áție și
-áre. INTOXICAȚIE s. intoxicare, otrăvire, otrăvit. Intoxicațiune dex online | sinonim
Intoxicațiune definitie
Intrare: intoxicație
intoxicațiune substantiv feminin
intoxicație substantiv feminin