Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru intonat

INTON├ü, intonez, vb. I. Tranz. 1. A c├ónta ├«nceputul unui c├óntec, a da tonul pentru ├«nceperea unui c├óntec; p. gener. a executa un c├óntec, o melodie solemn─â; a c├ónta. 2. A accentua, a rosti cu un anumit ton un cuv├ónt, o fraz─â. [Var.: (pop.) ├«nton├í vb. I] ÔÇô Din it. intonare.
ÎNTONÁ vb. IV v. intona.
INTON├ü, intonez, vb. I. Tranz. 1. A c├ónta ├«nceputul unui c├óntec, a da tonul pentru ├«nceperea unui c├óntec; p. gener. a executa un c├óntec; a c├ónta. 2. A accentua, a rosti cu un anumit ton un cuv├ónt, o fraz─â. [Var.: (pop.) ├«nton├í vb. I] ÔÇô Din it. intonare.
ÎNTONÁ vb. IV v. intona.
INTON├ü, intonez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o bucat─â muzical─â) A executa, a c├«nta. Uria╚Öa fanfar─â compus─â din 1000 de instrumenti╚Öti intoneaz─â ┬źOnorul la general┬╗, SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2749. Noaptea este foarte rece; Iar afar-un c─âl─âtor Prin furtuna nop╚Ťii trece, Inton├«nd c├«nt─âri de dor. BOLINTINEANU, O. 93. Intoneaz─â-o psalmodie. NEGRUZZI, S. II 123. 2. A accentua, a rosti (un cuv├«nt, o fraz─â) cu un anumit ton. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: (├«nvechit) int├│n (ALECSANDRI, P. A. 111). ÔÇô Variant─â: ├«nton├í (ODOBESCU, S. III 80) vb. I.
ÎNTONÁ vb. I v. intona.
intoná (a ~) vb., ind. prez. 3 intoneáză
inton├í vb., ind. prez. 1 sg. inton├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. intone├íz─â[1]
INTONÁ vb. 1. v. cânta. 2. a modula. (~ cuvintele.)[1]
INTON├ü vb. I. tr. 1. A c├ónta, a executa (o bucat─â muzical─â). 2. A rosti, a spune (un cuv├ónt, o propozi╚Ťie etc.) cu un anumit ton. [P.i. -nez ╚Öi int├│n, var. ├«ntona vb. I. / < it. intonare, cf. fr. entonner].
ÎNTONÁ vb. I. v. intona.
INTON├ü vb. tr. 1. a c├ónta, a executa (o bucat─â muzical─â). 2. a rosti, a spune (un cuv├ónt, o propozi╚Ťie) cu un anumit ton. (< it. intonare)
A INTON├ü ~├ęz tranz. 1) (piese muzicale) A ├«ncepe indic├ónd tonul melodiei. 2) A c├ónta ├«ncet ╚Öi f─âr─â cuvinte, ca pentru sine; a ├«ng├óna; a fredona; a murmura. 3) (compozi╚Ťii muzicale) A interpreta ├«n mod solemn. 4) (cuvinte, fraze etc.) A rosti cu un ton specific. /<fr. entonner[1]
intonà v. 1. a pune tonul, a accentua; 2. a începe un cântec.
*├«nton├ęz v. tr. (fr. entonner; lat. intono, -├íre). ├Äncep un c├«ntec d├«nd ton voci─ş. C├«nt, celebrez: a ├«ntona un imn cu─şva. Gram. Accentuez, da┼ş ton: a ├«ntona o silab─â.
INTONA vb. 1. (MUZ.) a cînta, a executa, a interpreta, (pop.) a glăsui, a spune, a viersui, a zice, (înv.) a glăsi, a juca. (A ~ o melodie, o doină.) 2. a modula. (~ cuvintele.)

Intonat dex online | sinonim

Intonat definitie

Intrare: intonat
intonat participiu
Intrare: intona
întona verb grupa I conjugarea a II-a
intona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: întonat
întonat participiu