intolerabil definitie

14 definiții pentru intolerabil

INTOLERÁBIL, -Ă, intolerabili, -e, adj. Care nu se poate tolera sau suporta; de neîngăduit, de nesuferit, netolerabil. – Din fr. intolérable, lat. intolerabilis.
INTOLERÁBIL, -Ă, intolerabili, -e, adj. Care nu se poate tolera sau suporta; de neîngăduit, de nesuferit, netolerabil. – Din fr. intolérable, lat. intolerabilis.
INTOLERÁBIL, -Ă, intolerabili, -e, adj. Care nu se poate tolera, suferi, răbda, îngădui; de neîngăduit, de nesuferit. V. insuportabil, inadmisibil. Așteptarea îi fu intolerabilă. C. PETRESCU, C. V. 319.
intolerábil adj. m., pl. intolerábili; f. intolerábilă, pl. intolerábile
intolerábil adj. m. tolerabil
INTOLERÁBIL adj. inadmisibil. (O situație ~.)
Intolerabil ≠ suportabil
INTOLERÁBIL, -Ă adj. De netolerat; de neîngăduit. [Cf. fr. intolérable, it. intollerabile].
INTOLERÁBIL, -Ă adj. de neîngăduit; inadmisibil. (< fr. intolérable, lat. intolerabilis)
INTOLERÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi tolerat; de netolerat; de nesuferit; insuportabil. /<fr. intolérable, lat. intolerabilis
intolerabil a. ce nu se poate tolera.
*intolerábil, -ă adj. (lat. in-tolerabilis). Care nu se poate tolera, de nesuferit: impertinență intolerabilă. Adv. În mod intolerabil.
INTOLERABIL adj. inadmisibil. (O situație ~.)
INTOLERÁBIL, -Ă adj. (cf. fr. intolérable, it. intolerabile): în sintagma omonimie intolerabilă (v.).

intolerabil dex

Intrare: intolerabil
intolerabil adjectiv