INTESTINÁL, -Ă, intestinali, -e, adj. Care aparține intestinului1, care se referă la intestin1, care se produce sau se află în intestin1; enteric. – Din fr. intestinal.

INTESTINÁL, -Ă, intestinali, -e, adj. Care aparține intestinului1, care se referă la intestin1, care se produce sau se află în intestin1; enteric. – Din fr. intestinal.

INTESTINÁL, -Ă, intestinali, -e, adj. Care ține de intestine, care se referă la intestine, care se produce sau se află în intestine. Suc intestinal. Viermi intestinali. ◊ Ocluzie intestinală v. ocluzie.

intestinál adj. m., pl. intestináli; f. intestinálă, pl. intestinále

intestinál adj. m., pl. intestináli; f. sg. intestinálă, pl. intestinále

INTESTINÁL adj. enteric. (Regiunea ~; afecțiune ~.)

INTESTINÁL, -Ă adj. Referitor la intestin, al intestinului; enteric. [< fr. intestinal].

INTESTINÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de intestin; referitor la intestin. /<fr. intestinal

intestinal a. ce ține de intestine: canal intestinal.

*intestinál, -ă adj. (d. intestin; fr. intestinal). Al intestinelor, de la intestine: canalu intestinal. Vermĭ intestinalĭ, care trăĭesc în intestine, ca limbriciĭ.

INTESTINAL adj. enteric. (Regiunea ~; afecțiune ~.)

OCLUZIE INTESTINALĂ s. (MED.) ileus, (pop.) încurcătură de mațe.

A ELIMINA GAZE INTESTINALE a se băși, a se bese, a călca pe broască, a fi mâncat de prin gunoaie, a gaza, a se pârțâi, a trage bășini / pârțuri / rachete / vânturi.

GAZE INTESTINALE bășină, hidrogen sulfurat, noxă, pârț, rachetă, târtâită, vânt.