Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru interzis

INTERZ├ŹCE, interz├şc, vb. III. Tranz. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite s─â (se) fac─â ceva, a ordona s─â nu (se) fac─â ceva; a prohibi. ÔÇô Din fr. interdire (dup─â zice).
INTERZ├ŹS, -─é, interzi╚Öi, -se, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care este oprit, care nu este permis. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â c─âreia i s-a ridicat, prin hot─âr├óre judec─âtoreasc─â, exercitarea drepturilor sale; persoan─â pus─â sub interdic╚Ťie. ÔÇô V. interzice.
INTERZ├ŹCE, interz├şc, vb. III. Tranz. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite s─â (se) fac─â ceva, a ordona s─â nu (se) fac─â ceva; a prohibi. ÔÇô Din fr. interdire (dup─â zice).
INTERZ├ŹS, -─é, interzi╚Öi, -se, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care este oprit, care nu este permis. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â c─âreia i s-a ridicat, prin hot─âr├óre judec─âtoreasc─â, exercitarea drepturilor sale; persoan─â pus─â sub interdic╚Ťie. ÔÇô V. interzice.
INTERZ├ŹCE, interz├şc, vb. III. Tranz. A opri, a nu ├«ncuviin╚Ťa, a nu permite (s─â se fac─â ceva); a ordona sau a porunci s─â nu se fac─â ceva. E o v├«n─âtoare care face cu u╚Öurin╚Ť─â multe victime, interzis─â ╚Öi pedepsit─â de lege. BOGZA, C. O. 303. I-a interzis s─â utilizeze vreodat─â fasolea verde, maz─ârea. C. PETRESCU, ├Ä. II 65. Autorit─â╚Ťile portului s-au opus, interzic├«nd ├«ntreruperea muncii. SAHIA, N. 41.
INTERZ├ŹS, -─é, interzi╚Öi, -se, s. m. ╚Öi f. Persoan─â c─âreia i s-a oprit, prin hot─âr├«re judec─âtoreasc─â, exerci╚Ťiul drepturilor sale; persoan─â pus─â sub interdic╚Ťie.
interz├şce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. interz├şc, 1 pl. interz├şcem, 2 pl. interz├şce╚Ťi, imperf. 3 sg. interzice├í; imper. 2 sg. interz├ş, neg. nu interz├şce; part. interz├şs
interz├şs adj. m., s. m., pl. interz├ş╚Öi; adj. f., s. f. interz├şs─â, pl. interz├şse
interz├şce vb. zice
interz├şs adj. m., s. m., pl. interz├ş╚Öi; f. sg. interz├şs─â, pl. interz├şse
INTERZ├ŹCE vb. 1. a opri. (├Ä╚Ťi ~ s─â te mai duci acolo.) 2. v. prohibi. 3. a opri, a proscrie. (A ~ duelul.) 4. v. suprima.
INTERZ├ŹS adj. 1. oprit. (Intrarea ~.) 2. v. nepermis. 3. v. prohibit. 4. oprit, (├«nv.) poprit. (Alimente ~.) 5. v. suprimat.
A interzice Ôëá a ├«ng─âdui, a ├«nvoi, a l─âsa, a permite
Interzis Ôëá ├«ng─âduit, permis
INTERZ├ŹCE vb. III. tr. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite cuiva s─â fac─â ceva. ÔÖŽ A pune sub interdic╚Ťie. [P.i. interz├şc. / < lat. interdicere, cf. fr. interdire, germ. untersagen, dup─â zice].
INTERZ├ŹS, -─é adj., s.m. ╚Öi f. (Cel) pus sub interdic╚Ťie. [< interzice].
INTERZ├ŹCE vb. tr. a opri pe cineva de la ceva, a nu permite cuiva s─â fac─â ceva. ÔŚŐ a pune sub interdic╚Ťie. (dup─â fr. interdire)
INTERZ├ŹS, -─é adj. uimit, uluit. (dup─â fr. interdit)
A INTERZ├ŹCE interz├şc tranz. 1) (ac╚Ťiuni) A ├«mpiedica ├«n mod voit. A-i ~ s─â fumeze. 2) (producerea, v├ónzarea, importul sau exportul de m─ârfuri) A nu permite ├«n mod oficial; a prohibi. 3) (publica╚Ťii) A face s─â-╚Öi ├«nceteze apari╚Ťia. /<fr. interdire
INTERZ├ŹS1 ~s─â (~╚Öi, ~se) Care nu este autorizat; neautorizat. Sta╚Ťionare ~s─â. /v. a interzice
INTERZ├ŹS2 ~s─â (~╚Öi, ~se) m. ╚Öi f. Persoan─â supus─â interdic╚Ťiei. / v. a interzice
interzice v. 1. a opri cu tot dinadinsul: a interzice intrarea; 2. a suspenda din func╚Ťiune: a interzice pe un preot; 3. a lua cuiva administrarea averii sale: a interzice pe un nebun; 4. a turbura, a face s─âÔÇÖ╚Öi piarz─â cump─âtul: r─âspunsul meu lÔÇÖa interzis.
interzis a. 1. cu totul turburat; 2. cel lovit de interdic╚Ťiune: interzisul e asimilat ├«n toate privin╚Ťele minorului.
*interz├şc, z├şs, a -z├şce v. tr. (lat. inter-dico, -d├şcere. V. zic). Opresc, nu permit: a interzice s─â intre cineva (cu─şva s─â intre), intrarea cu─şva (cu─şva intrarea). Suspend din func╚Ťiune: a interzice un func╚Ťionar. Jur. Opresc s─â-╚Ö─ş ma─ş administreze averea, pun supt interdic╚Ťiune un nebun sa┼ş un risipitor. Barb. Turbur, ├«ncurc: r─âspunsu me┼ş l-a interzis (fr. interdire).
*interz├şs, -─â adj. Care e pedepsit cu interdic╚Ťiunea (vorbind de un func╚Ťionar) sa┼ş e pus supt interdic╚Ťiune (vorbind de un nebun sa┼ş risipitor). Barb. (dup─â fr.). Turburat, ├«ncurcat.
INTERZICE vb. 1. a opri. (├Ä╚Ťi ~ s─â te mai duci acolo.) 2. a opri, a prohibi, (├«nv.) a popri. (A ~ v├«nzarea b─âuturilor.) 3. a opri, a proscrie. (A ~ duelul.) 4. a suprima, a suspenda. (A ~ revista.)
INTERZIS adj. 1. oprit. (Intrarea ~.) 2. neîngăduit, nepermis, oprit, proscris. (Un lucru ~.) 3. oprit, prohibit. (Băuturi ~.) 4. oprit, (înv.) poprit. (Fructe ~.) 5. suprimat, suspendat. (Gazetă ~.)
QUOD NON VETAT LEX, HOC VETAT FIERI PUDOR (lat.) ceea ce nu interzice legea, interzice pudoarea ÔÇô Seneca, ÔÇ×TroadesÔÇŁ, 334.

Interzis dex online | sinonim

Interzis definitie

Intrare: interzice
interzice verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: interzis (adj.)
interzis adjectiv
Intrare: interzis (s.m.)
interzis substantiv masculin