interviu definitie

2 intrări

27 definiții pentru interviu

INTERVENÍ, intervín, vb. IV. Intranz. 1. A veni între..., a veni la mijloc, a intra în acțiune; spec. a lua cuvântul, a intra în vorbă. ♦ A se amesteca spre a mijloci o împăcare, o înțelegere etc., a face un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva sau a sa. 2. A se ivi, a surveni, a se întâmpla. A interveni o schimbare. – Din fr. intervenir, lat. intervenire.
INTERVÍU, interviuri, s. n. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerile personalității în diverse probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în presă sau a difuzării lor la radio și televiziune; p. ext. text al acestei convorbiri, apărut în presă sau difuzat prin radio și televiziune. – Din engl., fr. interview.
INTERVENÍ, intervín, vb. IV. Intranz. 1. A veni între..., a veni la mijloc, a intra în acțiune; spec. a lua cuvântul, a intra în vorbă. ♦ A se amesteca spre a mijloci o împăcare, o înțelegere etc., a face un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva sau a sa. 2. A se ivi, a surveni, a se întâmpla. A interveni o schimbare. – Din fr. intervenir, lat. intervenire.
INTERVÍU, interviuri, s. n. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerile personalității în diverse probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în presă sau a difuzării lor la radio și televiziune; p. ext. text al acestei convorbiri, apărut în presă sau difuzat prin radio și televiziune. – Din engl., fr. interview.
INTERVENÍ, intervín, vb. IV. Intranz. 1. A intra în acțiune (prin vorbe sau fapte) cu un anumit scop. Organizațiile de partid, sindicale și de stat trebuie să intervină imediat, acolo unde observă vreo lipsă, cu o critică constructivă, arătînd greșelile și lipsurile, dezvoltînd spiritul autocritic al oamenilor și indicînd metodele de îndreptare a deficiențelor. LUPTA DE CLASĂ, 1949, nr. 3, 67. Catinca interveni mai energic, punîndu-i mîna pe umăr. C. PETRESCU, C. V. 83. ♦ A face un demers spre a obține ceva; a cere rezolvarea unei chestiuni; (cu sens peiorativ) a depune stăruințe pe lîngă o persoană cu autoritate, pentru obținerea unor favoruri. Îmi iau angajamentul să nu intervin niciodată, în nici un fel și pentru nimeni. C. PETRESCU, C. V. 109. ♦ A se amesteca în vorbă, a lua cuvîntul. Vrea numai, ca și mine, să afle, interveni Comșa. C. PETRESCU, Î. II 8. Înțelege, interveni unchiul Petrică, ești obosit de drum. SAHIA, N. 55. 2. (Despre acțiuni sau lucruri) A avea loc, a se întîmpla, a se ivi, a se isca, a surveni. În ultimul moment a intervenit o schimbare. – Prez. ind. și: intervíu.
INTERVÍU, interviuri, s. n. (Mai ales în construcție cu verbele «a da», «a lua») Convorbire a unui ziarist cu o personalitate politică sau culturală care își spune părerea asupra unor probleme la ordinea zilei sau privitoare la ramura sa de activitate, cu scopul ca ele să fie publicate (în presă); p. ext. textul convorbirii apărut în ziar. Am venit s-o văd pe Irina. Îmi trebuie cîteva date pentru un interviu. BARANGA, I. 158. – Pronunțat: -viu.
intervení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intervín, 1 pl. intervením, imperf. 3 sg. interveneá; conj. prez. 3 să intervínă; imper. 2 sg. intervíno; ger. intervenínd
intervíu s. n., art. intervíul; pl. intervíuri
intervení vb. veni
intervíu s. n., art. intervíul; pl. intervíuri
INTERVENÍ vb. 1. v. amesteca. 2. v. produce.
INTERVENÍ vb. IV. intr. 1. A lua parte la ceva, a intra în acțiune; (spec.) a intra în vorbă, a lua cuvântul. ♦ A face o mediație, un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; (peior.) a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva. 2. A se întâmpla, a surveni, a se ivi. [P.i. intervín și intervíu, conj. -vină. / < it., lat. intervenire, fr. intervenir].
INTERVÍU s.n. 1. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerea personalității în diverse probleme, în vederea difuzării prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (p. ext.) textul convorbirii publicat în ziar. 2. Convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetării sociologice. [< engl., fr. interview].
INTERVENÍ vb. intr. 1. a lua parte la ceva, a intra în acțiune; a intra în vorbă. ◊ a face o mediație, un demers în favoarea cuiva; (peior.) a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva. 2. a se întâmpla, a surveni, a se ivi. (< fr. intervenir, lat. intervenire)
INTERVÍU s. n. 1. specie publicistică ce constă în chestionarea directă de către un ziarist a unei personalități spre a obține unele aprecieri, opinii, informații în diverse probleme în vederea difuzării lor prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (p. ext.) textul convorbirii. 2. convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetării sociologice. (< engl., fr. interview)
A INTERVENÍ intervín intranz. 1) A intra într-o acțiune; a se încadra în cursul unui proces (influențând desfășurarea acestuia). 2) A lua cuvântul (într-o discuție); a-și expune opiniile (în cadrul unei dezbateri). 3) A face o solicitare sau un demers (în favoarea cuiva). 4) A se produce între timp și pe neașteptate; a surveni. /<fr. intervenir, lat. intervenire
INTERVÍU ~ri n. 1) Convorbire în decursul căreia un jurnalist pune întrebări unei persoane asupra unui subiect cu intenția de a publica în presă sau de a difuza la radio, televiziune această convorbire. 2) Textul unei astfel de convorbiri (publicat în presă sau difuzat la radio, televiziune). /<engl., fr. interview
intervenì v. 1. a intra și lua parte la o afacere; 2. a lucra ca mijlocitor.
interview n. (cit. interviu), întrevedere cu un ziarist.
*interviev n., pl. urĭ saŭ și e (engl. interview, pron. intörviu, din fr. entrevue, întrevedere). Vizită făcută, de ordinar de un ziarist, uneĭ persoane însemnate saŭ convorbire avută orĭ-unde cu ĭa în privința uneĭ chestiunĭ importante: a solicita de la cineva (saŭ cuĭva), a lua cuĭva un interviev. – Se scrie și interview.
*intervín, -venít, a -vení v. intr. (lat. inter-venire. – Se conj. ca vin). Mă amestec, ĭaŭ parte: intervenind gardianu, bețiviĭ s’aŭ liniștit. V. impers. A se întîmpla, a se produce: a intervenit un incident.
INTERVENI vb. 1. a se amesteca, a se băga, a se vîrî. (A ~ nechemat într-o discuție.) 2. a apărea, a se ivi, a se întîmpla, a se produce, a surveni. (A ~ o schimbare.)
intervíu s. n. Convorbire între conducătorul unei întreprinderi sau un reprezentant al acestuia și o persoană care urmează să se angajeze la acea întreprindere ◊ „Interviul și testul de angajare vor avea loc [...] la sediul societății.” R.l. 31 VIII 92 p. 5. ◊ „Revista «22» scoate la concurs următoarele posturi: procesare text, secretariat, difuzare/publicitate. Interviuri [...] la sediul din Calea Victoriei 120.” ◊ „22” 2/96 p. 16 (din fr., engl. interview; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)
intervíu-documént s. n. Interviu cu valoare de document ◊ „Interviu-document [Titlul unui articol în care se vorbește despre un interviu luat regelui Mihai I]” R.l. 12 V 90 p. 1 (din interviu + document)
intervíu-fúlger s. m. Interviu luat rapid ◊ „[...] le-au consemnat într-un interviu-fulger.Cont. 1 IX 67 p. 7. ◊ „Un interviu-fulger cu conducătorul expediției.” R.l. 10 II 74 p. 3 (din interviu + fulger, după fr. interview-éclair; DMN 1970; A. Giurescu M.C. 33)
reportáj-intervíu s. n. Material publicistic în care sunt folosite deopotrivă procedeele reportajului și ale interviului ◊ „Unul din ultimele numere ale revistei «Esquire» publică [...] un reportaj-interviu cu prolificul scriitor american Tennessee Williams.” Cont. 17 XII 71 p. 10. ◊ „[...] iugoslavul B.K., membru în biroul F.I.D.E., a realizat un reportaj-interviu în care «personajul central K [...] face unele mărturisiri interesante».” Săpt. 15 III 74 p. 14. ◊ „Reportajul-poem și reportajul-monografic, reportajul-eseu și reportajul anchetă, reportajul-evocare și reportajul-dialog, reportajul-interviu și reportajul sociologic, iată numai câteva din tipurile de reportaje prezente.” R.lit. 28 XI 74 p. 17 (din reportaj + interviu)
interviu, interviuri s. n. (intl.) declarație dată la poliție, la procuratură sau în fața instanței de judecată.

interviu dex

Intrare: interveni
interveni verb grupa a IV-a conjugarea a V-a
Intrare: interviu
interviu substantiv neutru