INTERVIEVÁ, intervievez, vb. I. Tranz. A lua cuiva un interviu. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. interviewer.

INTERVIEVÁRE, intervievări, s. f. Acțiunea de a intervieva. [Pr.: -vi-e-] – V. intervieva.

INTERVIEVÁ, intervievez, vb. I. Tranz. A lua cuiva un interviu. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. interviewer.

INTERVIEVÁRE, intervievări, s. f. Acțiunea de a intervieva. [Pr.: -vi-e-] – V. intervieva.

INTERVIEVÁ, intervievez, vb. I. Tranz. (Rar) A lua un interviu. – Pronunțat: -vi-e-.

intervievá (a ~) (-vi-e-) vb., ind. prez. 3 intervieveáză

*intervieváre (-vi-e-) s. f., g.-d. art. intervievắrii; pl. intervievắri

intervievá vb. (sil. -vi-e-), ind. prez. 1 sg. intervievéz, 3 sg. și pl. intervieveáză

intervieváre s. f. (sil. -vi-e-), pl. intervievări

INTERVIEVÁ vb. I. tr. A lua cuiva un interviu; a intervia. [Pron. -vi-e-. / cf. fr. interviewer].

INTERVIEVÁ vb. tr. a lua cuiva un interviu. (< fr. interviewer)

A INTERVIEVÁ ~éz tranz. A supune unui interviu. [Sil. -vi-e-va] /<fr. interviewer

interviewà v. a avea o întrevedere cu cineva spre a-i cere opiniunea.

*intervievéz v. tr. (d. interviev). Am un interviev cu cineva ca să-ĭ cer părerea: un redactor l-a intervievat pe ministru. – Se scrie și -iewéz.

intervieváre s. f. Luarea unui interviu ◊ „Admirabilă, sub acest raport, intervievarea lui A.C., martor al cvasituturor etapelor de dezvoltare pe care le-a parcurs muzica românească.” R.lit. 13 IV 72 p. 12 (din intervieva)