Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru intervertire

INTERVERT├Ź, intervertesc, vb. IV. Tranz. A schimba ordinea, locul elementelor dintr-o serie dat─â. ÔÇô Din fr. intervertir, lat. intervertere.
INTERVERT├ŹRE, intervertiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a interverti ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. interverti.
INTERVERT├Ź, intervertesc, vb. IV. Tranz. A schimba ordinea, locul elementelor dintr-o serie dat─â. ÔÇô Din fr. intervertir, lat. intervertere.
INTERVERT├ŹRE, intervertiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a interverti ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. interverti.
INTERVERT├Ź, intervertesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la termenii unei serii, la punctele unei ordini, la o r├«nduial─â) A schimba, a pune unul ├«n locul altuia. A intervertit punctele ordinii de zi. Ôľş Domnii de pe strad─â au ajuns s─â aib─â ├«n ei un fel de team─â: s─â nu se interverteasc├ó rolurile ╚Öi s─â primeasc─â ╚Öi ei ├«ntreb─âri. SADOVEANU, E. 163.
INTERVERT├ŹRE, intervertiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a interverti; schimbare a p─âr╚Ťilor unei ordini, a termenilor unei serii, a unei r├«nduieli.
intervert├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. intervert├ęsc, imperf. 3 interverte├í; conj. prez. 3 s─â interverte├ísc─â
intervert├şre s. f., g.-d. art. intervert├şrii; pl. intervert├şri
intervert├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. intervert├ęsc, imperf. 3 sg. interverte├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. interverte├ísc─â
intervert├şre s. f., g.-d. art. intervert├şrii; pl. intervert├şri
INTERVERT├Ź vb. v. inversa.
INTERVERT├ŹRE s. v. inversare.
INTERVERT├Ź vb. IV. tr. A r─âsturna ordinea; a schimba termenii unei serii. [P.i. -tesc. / < fr. intervertir, cf. lat. intervertere].
INTERVERT├ŹRE s.f. Ac╚Ťiunea de a interverti ╚Öi rezultatul ei; interversiune, r─âsturnare. [< interverti].
INTERVERT├Ź vb. tr. a r─âsturna ordinea; a schimba termenii unei serii. (< fr. intervertir, lat. intervertere)
A INTERVERT├Ź ~├ęsc tranz. (elementele unei serii, ale unui tot etc.) A schimba invers├ónd ordinea ini╚Ťial─â, pun├ónd un element ├«n locul altuia. /<fr. intervertir, lat. intervertere
intervert├Č v. a schimba, a r─âsturna ordinea.
*intervert├ęsc v. tr. (lat. inter-v├ęrtere. V. con-vertesc, ├«n-v├«rtesc). Schimb (r─âstorn) ordinea lucrurilor.
INTERVERTI vb. a inversa, a r─âsturna. (A ~ ordinea elementelor unei serii.)
INTERVERTIRE s. inversare, inversiune, r─âsturnare. (~ a elementelor unei serii.)

Intervertire dex online | sinonim

Intervertire definitie

Intrare: interverti
interverti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: intervertire
intervertire substantiv feminin