intervertire definitie

20 definiții pentru intervertire

INTERVERTÍ, intervertesc, vb. IV. Tranz. A schimba ordinea, locul elementelor dintr-o serie dată. – Din fr. intervertir, lat. intervertere.
INTERVERTÍRE, intervertiri, s. f. Acțiunea de a interverti și rezultatul ei. – V. interverti.
INTERVERTÍ, intervertesc, vb. IV. Tranz. A schimba ordinea, locul elementelor dintr-o serie dată. – Din fr. intervertir, lat. intervertere.
INTERVERTÍRE, intervertiri, s. f. Acțiunea de a interverti și rezultatul ei. – V. interverti.
INTERVERTÍ, intervertesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la termenii unei serii, la punctele unei ordini, la o rînduială) A schimba, a pune unul în locul altuia. A intervertit punctele ordinii de zi. ▭ Domnii de pe stradă au ajuns să aibă în ei un fel de teamă: să nu se interverteascâ rolurile și să primească și ei întrebări. SADOVEANU, E. 163.
INTERVERTÍRE, intervertiri, s. f. Acțiunea de a interverti; schimbare a părților unei ordini, a termenilor unei serii, a unei rînduieli.
intervertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intervertésc, imperf. 3 interverteá; conj. prez. 3 să interverteáscă
intervertíre s. f., g.-d. art. intervertírii; pl. intervertíri
intervertí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intervertésc, imperf. 3 sg. interverteá; conj. prez. 3 sg. și pl. interverteáscă
intervertíre s. f., g.-d. art. intervertírii; pl. intervertíri
INTERVERTÍ vb. v. inversa.
INTERVERTÍRE s. v. inversare.
INTERVERTÍ vb. IV. tr. A răsturna ordinea; a schimba termenii unei serii. [P.i. -tesc. / < fr. intervertir, cf. lat. intervertere].
INTERVERTÍRE s.f. Acțiunea de a interverti și rezultatul ei; interversiune, răsturnare. [< interverti].
INTERVERTÍ vb. tr. a răsturna ordinea; a schimba termenii unei serii. (< fr. intervertir, lat. intervertere)
A INTERVERTÍ ~ésc tranz. (elementele unei serii, ale unui tot etc.) A schimba inversând ordinea inițială, punând un element în locul altuia. /<fr. intervertir, lat. intervertere
intervertì v. a schimba, a răsturna ordinea.
*intervertésc v. tr. (lat. inter-vértere. V. con-vertesc, în-vîrtesc). Schimb (răstorn) ordinea lucrurilor.
INTERVERTI vb. a inversa, a răsturna. (A ~ ordinea elementelor unei serii.)
INTERVERTIRE s. inversare, inversiune, răsturnare. (~ a elementelor unei serii.)

intervertire dex

Intrare: interverti
interverti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: intervertire
intervertire substantiv feminin