INTERVERTÍ, intervertesc, vb. IV. Tranz. A schimba ordinea, locul elementelor dintr-o serie dată. – Din fr. intervertir, lat. intervertere.

INTERVERTÍ, intervertesc, vb. IV. Tranz. A schimba ordinea, locul elementelor dintr-o serie dată. – Din fr. intervertir, lat. intervertere.

INTERVERTÍ, intervertesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la termenii unei serii, la punctele unei ordini, la o rînduială) A schimba, a pune unul în locul altuia. A intervertit punctele ordinii de zi. ▭ Domnii de pe stradă au ajuns să aibă în ei un fel de teamă: să nu se interverteascâ rolurile și să primească și ei întrebări. SADOVEANU, E. 163.

intervertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intervertésc, imperf. 3 interverteá; conj. prez. 3 să interverteáscă

intervertí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intervertésc, imperf. 3 sg. interverteá; conj. prez. 3 sg. și pl. interverteáscă

INTERVERTÍ vb. v. inversa.

INTERVERTÍ vb. IV. tr. A răsturna ordinea; a schimba termenii unei serii. [P.i. -tesc. / < fr. intervertir, cf. lat. intervertere].

INTERVERTÍ vb. tr. a răsturna ordinea; a schimba termenii unei serii. (< fr. intervertir, lat. intervertere)

A INTERVERTÍ ~ésc tranz. (elementele unei serii, ale unui tot etc.) A schimba inversând ordinea inițială, punând un element în locul altuia. /<fr. intervertir, lat. intervertere

intervertì v. a schimba, a răsturna ordinea.

*intervertésc v. tr. (lat. inter-vértere. V. con-vertesc, în-vîrtesc). Schimb (răstorn) ordinea lucrurilor.

INTERVERTI vb. a inversa, a răsturna. (A ~ ordinea elementelor unei serii.)