intervenție definitie

14 definiții pentru intervenție

INTERVÉNȚIE, intervenții, s. f. 1. Faptul de a interveni într-o acțiune, într-un proces, într-o discuție etc. ♦ Invazie armată sau amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat sau ale altui popor. ♦ (Med.; și în sintagma intervenție chirurgicală) Operație. 2. Acțiune, efort, demers făcut pentru a obține ceva, mai ales o favoare. – Din fr. intervention, lat. interventio.
INTERVÉNȚIE, intervenții, s. f. 1. Faptul de a interveni într-o acțiune, într-un proces, într-o discuție etc. ♦ Invazie armată sau amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat sau ale altui popor. ♦ (Med.; și în sintagma intervenție chirurgicală) Operație. 2. Acțiune, efort, demers făcut spre a obține ceva, mai ales o favoare. – Din fr. intervention, lat. interventio.
INTERVÉNȚIE, intervenții, s. f. Acțiunea de a interveni și rezultatul ei. 1. Participare la o acțiune, la o discuție; intrare în acțiune. Le cădea bine intervenția energică a lui Petrovici în atmosfera confuză a discuției. VORNIC, P. 142. ♦ (Adesea determinat prin «armată», «militară» etc.) Amestec agresiv, mai ales armat, al unui stat în afacerile interne ale altui stat. În vara anului 1936, a început intervenția militară a Germaniei și Italiei împotriva Republicii Spaniole. IST. R.P.R. 609. ♦ (Med.; adesea determinat prin «chirurgicală») Operație. 2. Acțiune, strădanie, demers spre a obține ceva. Între timp catedra de la liceu a tatii se ocupase. Au urmat o serie întreagă de intervenții să și-o reia – însă a fost zadarnic. SAHIA, N. 60. Veniturile acestea atîrnau de un fir de păr; o intervenție energică din partea notarului putea să i le taie scurt. REBREANU, I. 82. ◊ Expr. La intervenția cuiva = prin intermediul cuiva, după ce a intervenit cineva. ♦ (Cu sens peiorativ) Stăruință pe lîngă o autoritate pentru obținerea unor favoruri.
intervénție (-ți-e-) s. f., art. intervénția (-ți-a), g.-d. art. intervénției; pl. intervénții, art. intervénțiile (-ți-i-)
intervénție s. f. (sil. -ți-e), art. intervénția (sil. -ți-a), g.-d. art. intervénției; pl. intervénții, art. intervénțiile (sil. -ți-i-)
INTERVÉNȚIE s. 1. v. imixtiune. 2. v. demers. 3. cuvânt. (Intervenția sa la discuții a fost oportună.) 4. (MED.) intervenție chirurgicală v. operație.
Intervenție ≠ neintervenție
INTERVÉNȚIE s.f. 1. Participare, intrare într-o acțiune. ♦ Invazie armată sau amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat. ♦ (Med.) Operație. 2. Efort îndreptat spre un anumit scop. ♦ Mijlocire, mediație. ♦ (Peior.) Stăruință, cerere pe lângă o persoană influentă pentru a obține favoruri etc. [Gen. -iei, var. intervențiune s.f. / cf. fr. intervention, rus. intervențiia].
INTERVÉNȚIE s. f. 1. participare, intrare într-o acțiune; luare de cuvânt. ◊ invazie armată sau amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat. 2. (med.) operație. 3. efort îndreptat spre un anumit scop. ◊ mijlocire, mediație. ◊ (peior.) stăruință pe lângă o persoană influentă pentru a obține favoruri. 4. (jur.) introducere în litigiu a unui terț, la cererea sa. (< fr. intervention, lat. interventio)
INTERVÉNȚIE ~i f. 1) v. A INTERVENI. 2) Amestec al unui stat (prin forță armată, presiuni politice etc.) în treburile altui stat, contrar voinței acestuia. 3) Demers făcut în favoarea cuiva. [G.-D. intervenției; Sil. -ți-e] /<fr. intervention, lat. interventio, ~onis
intervenți(un)e f. acțiunea de a interveni.
*intervențiúne f. (lat. inter-véntio, -ónis. V. con-vențiune). Acțiunea de a interveni. – Și -vénție și -veníre.
INTERVENȚIE s. 1. amestec, imixtiune, ingerință. (~ în treburile altui stat.) 2. demers, (înv.) ispită, ispitire. (O ~ hotărîtă.) 3. cuvînt. (~ sa la ședință a fost oportună.) 4. (MED.) intervenție chirurgicală = operație, (fig.) cuțit. (A ajuns la ~.)
intervenție, intervenții s. f. ( intl.) spargere, furt.

intervenție dex

Intrare: intervenție
intervenție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e