Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru intersectare

INTERSECT├ü, intersectez, vb. I. Refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersec╚Ťie; a se ├«ntret─âia, a se ├«ncruci╚Öa. ÔŚŐ Tranz. Dreapt─â care intersecteaz─â dou─â paralele. ÔÇô Din fr. intersecter.
INTERSECT├üRE, intersect─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) intersecta. ÔÇô V. intersecta.
INTERSECT├ü, intersectez, vb. I. Refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersec╚Ťie; a se ├«ntret─âia, a se ├«ncruci╚Öa. ÔŚŐ Tranz. Dreapt─â care intersecteaz─â dou─â paralele. ÔÇô Din fr. intersecter.
INTERSECT├üRE, intersect─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) intersecta. ÔÇô V. intersecta.
INTERSECT├ü, intersectez, vb. I. Refl. A se ├«ntret─âia (cu ceva). Drumurile se intersecteaz─â. ÔŚŐ Tranz. (Geom.) Planul P. intersecteaz─â planul R.
intersectá (a ~) vb., ind. prez. 3 intersecteáză
*intersectáre s. f., g.-d. art. intersectắrii; pl. intersectắri
intersect├í vb., ind. prez. 1 sg. intersect├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. intersecte├íz─â
intersectáre s. f., pl. intersectări
INTERSECTÁ vb. v. întretăia.
INTERSECTÁRE s. v. întretăiere.
INTERSECTÁ vb. I. tr., refl. A (se) întretăia. [< fr. intersecter].
INTERSECT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) intersecta. [< intersecta].
INTERSECTÁ vb. tr., refl. a (se) întretăia. (< fr. intersecter)
A INTERSECT├ü ~├ęz tranz. A t─âia de-a curmezi╚Öul; a ├«ntret─âia. /Din intersec╚Ťie
A SE INTERSECT├ü se ~e├íz─â intranz. (despre drumuri, linii, suprafe╚Ťe etc.) A veni din direc╚Ťii diferite, ├«nt├ólnindu-se ├«ntr-un punct; a se ├«ncruci╚Öa; a se ├«ntret─âia. / Din intersec╚Ťie
INTERSECTA vb. a se interfera, a se încrucișa, a se întretăia, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Linii care se ~.)
INTERSECTARE s. interferen╚Ť─â, ├«ncruci╚Öare, ├«ntret─âiere. (~ de linii.)

Intersectare dex online | sinonim

Intersectare definitie

Intrare: intersecta
intersecta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: intersectare
intersectare substantiv feminin