intersectare definitie

18 definiții pentru intersectare

INTERSECTÁ, intersectez, vb. I. Refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersecție; a se întretăia, a se încrucișa. ◊ Tranz. Dreaptă care intersectează două paralele. – Din fr. intersecter.
INTERSECTÁRE, intersectări, s. f. Acțiunea de a (se) intersecta. – V. intersecta.
INTERSECTÁ, intersectez, vb. I. Refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersecție; a se întretăia, a se încrucișa. ◊ Tranz. Dreaptă care intersectează două paralele. – Din fr. intersecter.
INTERSECTÁRE, intersectări, s. f. Acțiunea de a (se) intersecta. – V. intersecta.
INTERSECTÁ, intersectez, vb. I. Refl. A se întretăia (cu ceva). Drumurile se intersectează. ◊ Tranz. (Geom.) Planul P. intersectează planul R.
intersectá (a ~) vb., ind. prez. 3 intersecteáză
*intersectáre s. f., g.-d. art. intersectắrii; pl. intersectắri
intersectá vb., ind. prez. 1 sg. intersectéz, 3 sg. și pl. intersecteáză
intersectáre s. f., pl. intersectări
INTERSECTÁ vb. v. întretăia.
INTERSECTÁRE s. v. întretăiere.
INTERSECTÁ vb. I. tr., refl. A (se) întretăia. [< fr. intersecter].
INTERSECTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) intersecta. [< intersecta].
INTERSECTÁ vb. tr., refl. a (se) întretăia. (< fr. intersecter)
A INTERSECTÁ ~éz tranz. A tăia de-a curmezișul; a întretăia. /Din intersecție
A SE INTERSECTÁ se ~eáză intranz. (despre drumuri, linii, suprafețe etc.) A veni din direcții diferite, întâlnindu-se într-un punct; a se încrucișa; a se întretăia. / Din intersecție
INTERSECTA vb. a se interfera, a se încrucișa, a se întretăia, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Linii care se ~.)
INTERSECTARE s. interferență, încrucișare, întretăiere. (~ de linii.)

intersectare dex

Intrare: intersecta
intersecta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: intersectare
intersectare substantiv feminin