Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru intersec╚Ťie

INTERS├ëC╚ÜIE, intersec╚Ťii, s. f. 1. Loc unde se ├«ncruci╚Öeaz─â dou─â drumuri; ├«ntret─âiere. 2. (Mat.) Mul╚Ťimea punctelor comune a dou─â linii, a dou─â suprafe╚Ťe ori volume; totalitatea elementelor comune a dou─â mul╚Ťimi. ÔÇô Din fr. intersection, lat. intersectio.
INTERS├ëC╚ÜIE, intersec╚Ťii, s. f. 1. Loc unde se ├«ncruci╚Öeaz─â dou─â drumuri; ├«ntret─âiere. 2. (Mat.) Mul╚Ťimea punctelor comune a dou─â linii, a dou─â suprafe╚Ťe ori volume; totalitatea elementelor comune a dou─â mul╚Ťimi. ÔÇô Din fr. intersection, lat. intersectio.
INTERS├ëC╚ÜIE, intersec╚Ťii, s. f. Locul sau punctul unde dou─â corpuri, linii sau suprafe╚Ťe se ├«ntretaie; ├«ntret─âiere. Intersec╚Ťia a dou─â planuri este o linie dreapt─â. Ôľş S-au imobilizat la intersec╚Ťia bulevardelor acelea╚Öi automobile. C. PETRESCU, C. V. 280.
inters├ęc╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. inters├ęc╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. inters├ęc╚Ťiei; pl. inters├ęc╚Ťii, art. inters├ęc╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
inters├ęc╚Ťie s. f., pl. inters├ęc╚Ťii
INTERSÉCȚIE s. v. răspântie.
INTERS├ëC╚ÜIE s.f. ├Äntret─âiere; punct, loc de ├«ntret─âiere. ÔÖŽ Loc de ├«nt├ólnire sau de ├«ncruci╚Öare a dou─â sau mai multor drumuri publice, indiferent de unghiurile pe care le fac axele lor. ÔÖŽ (Mat.) Punctele comune a dou─â linii, suprafe╚Ťe, corpuri etc. [Gen. -iei, var. intersec╚Ťiune s.f. / cf. fr. intersection, lat. intersectio].
INTERS├ëC╚ÜIE s. f. 1. ├«ncruci╚Öare de drumuri publice; ├«ntret─âiere. 2. (mat.) mul╚Ťimea punctelor comune a dou─â linii, suprafe╚Ťe, corpuri etc. ÔŚŐ opera╚Ťie care asociaz─â la dou─â sau mai multe mul╚Ťimi date mul╚Ťimea elementelor comune tuturor mul╚Ťimilor date. (< fr. intersection, lat. intersectio)
INTERS├ëC╚ÜIE ~i f. Loc de ├«nt├ólnire a dou─â suprafe╚Ťe, drumuri, linii; ├«ntret─âiere; ├«ncruci╚Öare. [G.-D. intersec╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. intersection, lat. intersectio, ~onis
intersec╚Ťi(un)e f. punctul unde liniile sau suprafe╚Ťele se ├«ntretaie.
*intersec╚Ťi├║ne f. (lat. inter-s├ęctio, -├│nis. V. sec╚Ťiune). Geom. Punctu unde do┼ş─â lini─ş, do┼ş─â planur─ş, do┼ş─â solide se ta─şe. ÔÇô ╚śi -├ęc╚Ťie.
INTERSECȚIE s. încrucișare, întretăiere, răscruce, răspîntie, (pop.) cruce, furca-drumului. (~ a unui drum.)
a ie╚Öi la intersec╚Ťie expr. a avea o ├«nt├«lnire.

Intersec╚Ťie dex online | sinonim

Intersec╚Ťie definitie

Intrare: intersec╚Ťie
intersec╚Ťie substantiv feminin