interregn definitie

11 definiții pentru interregn

INTERRÉGN, interregnuri, s. n. Interval de timp în care un monarh nu-și poate exercita autoritatea. – - Din fr. interrègne, lat. interregnum.
INTERRÉGN, interregnuri, s. n. Interval de timp în care un stat monarhic este lipsit de suveran. – Din fr. interrègne, lat. interregnum.
INTERRÉGN, interregnuri, s. n. (În regimul monarhic) Intervalul între două domnii, cînd tronul rămîne neocupat. În vremea interregnului, Ioan Cantacuzino împreună cu alți boieri moldoveni se arestaseră. BĂLCESCU, O. I 86.
interrégn s. n., pl. interrégnuri
interrégn s. n., pl. interrégnuri
INTERRÉGN s.n. Interval de timp între două domnii în care tronul nu este ocupat de nimeni; (p. ext.) interval de timp în care nu există un guvern, o conducere. [< fr. interrègne, cf. lat. interregnum].
INTERRÉGN s. n. interval de timp în care un stat monarhic este lipsit de suveran. (< fr. interrègne, lat. interregnum)
INTERRÉGN ~uri n. Perioadă dintre domnii, în care un stat monarhic este fără suveran. /<fr. interregne, lat. interregnum
interregn n. interval de timp dela moartea unui monarh până la întronarea altuia.
*interégn1 n., pl. urĭ și e (lat. inter-regnum). Guvern interimar la Romanĭ. Supt regĭ: timpu de la moartea unuĭ rege pînă la alegerea altuĭa și în care cîte un senator exercita cîte cincĭ zile puterea regală. Supt republică: timpu de la moartea unuĭ consul (ĭeșirea din funcțiune saŭ plecarea din Roma) pînă la alegerea altuĭ consul (saŭ întoarcerea luĭ la Roma) și în care un senator conducea alegerea saŭ avea cea maĭ mare putere. Azĭ: timpu cît un stat n’ are șef suprem: marele interegn german a durat de la 1250 pînă la 1273.[1]
INTERRÉGN (< fr., lat.) s. n. Interval de timp din istoria unui stat monarhic în care, din diverse motive, suveranul nu-și poate exercita autoritatea (ex. Marele interregn german între moartea lui Conrad IV, 1254, și alegerea lui Rudolf I de Habsburg, 1273). Termenul se folosește frecvent și în alte situații în care titularul este absent.

interregn dex

Intrare: interregn
interregn substantiv neutru